Turcia

Omul este mai rezistent decit fierul, mai tare decit piatra, mai fin decit trandafirul. Aceasta intelepciune populara turca ne prezinta singura stima si pretuirea fata de om in general a unui intreg popor.

Seldjuk, venite din Asia Centrala. Aceste triburi au aparut pe melea-gurile Turciei contemporane in prima jumatate a secolului al XI-lea. In decursul veacurilor, acestea s-au asimilat cu populatia bastinasa din Anatolia si regiuni invecinate: hititi, greci, romani, armeni, persi, gruzini. Trasaturile etnice ale poporului turc servesc ca dovezi in privinta acestei incrucisari de singe din trecut.

Turcii vorbesc limba turca, care face parte din grupul de sud-vest al limbilor uralo-altice. Limba turca insa este mai bogata in elemente arabice si iraniene decit celelalte limbi uralo-altaice. Poporul turc este un popor curajos, cinatit, sincer si primitor, ca-ruia ii place sa munceasca. Pe om il poti cunoaste dupa munca lui, se spune intr-o zicala turca.

Morului. Este cunoscut in tot Orientul eroul popular Nastratin Hogea pentru intimplarile lui hazlii si pline de invataminte. De numele acestui intelept sugubat cu barba si cu un turban enorm pe cap, cum ni-l amintim din cartile de povesti, se leaga sute si sute de anegdote larg raspindite. In aceste intimplari se ironizeaza stupiditatea si zgircenia bogatasilor, ignoranta preotilor, brutalitatea celor in miinile carora se afla puterea.

Politetea, bunul-simt si ospitalitatea constituie de asemenea trasaturi caracteristice ale poporului turc. Vizitele reciproce intre familiile care se cunosc sunt foarte frecvente. La aceste intilniri, se serveste cafea neagra sau ciai, nuci sau alune. Cafeaua se fierbe in asa fel, incit sa aiba neaparat caimac. Cafeaua fara caimac este numita cu dispret, apa de castana. Ceaiul se ofera vizitatorului sau localnicului in cele mai diferite locuri: in magazine pina isi alege marfa, la croitor pina isi face proba, la frizer pina ii vine rindul.

Consumul vinului este interzis de religia musulmana. Bautura cea mai raspindita este raki, un rachiu de struguri. Bucataria turca este renumita pentru mincarurile foarte delicioase.

Doner kebab-carne de miel prajita, care se serveste de obicei cu orez este mincarea preferata a turcilor. Sunt larg raspindite de asemenea pilaful, dolma (ardei umpluti) si siskebab (bucatele de carne proaspata de oaie sua de capra, prajita la frigare). Gazda sau chiar patronul restaurantului nu se supara daca musafirul se duce direct la bucatarie pentru a-si alege la fata locului felul de mincare pe gustul sau.

Carnea de vita se maninca mai putin decit cea de miel, ir consumul carnii de porc este interzis de religia musulmana. Untura de porc aproape ca nu se intrebuinteaza la gatit in schimb ce seul de berbec este foarte folosit, chiar si la prepararea pestelui si a puiului.

Zarzavaturile nu se fierb, ci se prepare cu ulei de masline si se maninca reci. Se consuma multa piine.

Sunt renumite in toata lumea ...