Transportul maritim

Transportul maritim este principalul mod utilizat in comertul international. Conform statisticilor din anul 2006, la nivel mondial 70% din marfuri s-au transportat utilizand transportul maritim. Similar cu celelalte moduri de transport (terestre sau aerian), transportul maritim se realizeaza in spatiul geografic, descris prin atribute spatiale, prin zone strategice si caracteristici comerciale. In timp ce caracteristicile spatiului geografic tind sa fie constante in timp, caracteristicile strategice si comerciale sunt dinamice.

Spatiul geografic utilizat in transportul maritim este format din marile si oceanele Pamantului, care acopera aproximativ 71% din suprafata acestuia, principalele elemente fiind:

-Oceanul Pacific - 165 mil. km2;

-Oceanul Atlantic - 82 mil. km2;

-Oceanul Indian - 73 mil. km2;

-Marea Mediterana - 25 mil. km2.

Enclavele maritime sunt acele teritorii care nu au acces direct la mari si oceane. Statele din enclamele maritime pot desfasura transport maritim pe baza unor acorduri cu statele care au acces la spatiul maritim. Cu exceptia Americii de Nord toate continentele includ enclave maritime, cele mai importante fiind Elvetia, Austria, Bolivia si Mongolia.

Notiunea de ruta maritima se refera la existenta unor itinererarii utilizate periodic si modificate in timp in functie de interesele economice (fig. 1). Rutele maritime sunt definite prin:

-puncte obligatorii de trecere sau puncte strategice;

-restrictii fizice impuse de litoralul continentelor, curenti maritimi, adancimea apelor, recifuri;

-frontiere ale statelor.

Punctele strategice, reprezentate de stramtori si canale care restrictioneaza stabilirea rutelor maritime, au fost de-a lungul timpului subiectul conflictelor diplomatice si armate, scopul urmarit fiind controlul acestor puncte.

Fig. 1. Spatiul maritim si repartizarea prinipalelor rute de transport maritim

Geostrategia aplicata in transportul maritim poate fi considerata sub patru aspecte:

- Cucerirea teritoriilor - tehnologia a fost mijlocul de a obtine si cuceri noi teritorii si implicit noi resurse; puterile europene au fost primele care au imbunatatit tehnologia maritima, au dezvoltat colonii si au stabilit rute internationale de comert;

- Controlul zonelor strategice;

- Competitia economica - transportul international permite aparitia relatiilor de concurenta in economia internationala. Pentru numeroase tari transportul maritim a favorizat exporturile, precum si activitati industriale si comerciale legate acesta. O forma de concurenta este legata de utilizarea pavilioanelor de complezenta, prin care companiile maritime pot reduce costurile, utilizand fiscalitatea altei tari.

- Cooperarea - desi transportul international implica de cele mai multe ori concurenta, interesele comune au favorizat stabilirea unor acorduri internationale privind accesul in spatiul acvatic, accesul la infrastructura si reglementari aplicate la operarea navelor.

4.2.2. Rolul geopolitic al stramtorilor

Pentru navigatia maritima stramtorile au avut si au un rol esential in asigurarea legaturilor pe rutele cele mai scurte, intre bazine acvatice diferite. Unele stramtori separa doua insule, o insula de un continent sau doua continente. Acest din urma caz se refera numai la cinci situatii: Bosfor si Dardanele (aflate intre Europa si Asia), Gibraltar (intre Europa si Africa), Stramtoarea Siciliei (intre Europa si Africa), Bering (intre America de Nord si Asia) si Bab el Mandeb (intre Asia si Africa).

Locuri obligatorii de trecere a navelor, in lipsa altor alternative, limite intre insule sau intre tari, stramtorile au constituit de-a lungul istoriei subiectele unor dispute intense, care au degenerat uneori in conflicte armate. Deoarece statul care stapanea stramtoarea controla regiunea respectiva, era in masura sa impuna conditii altor state. Acesta a fost motivul pentru care s-a trecut la reglementari juridice internationale, stabilite de organizatii internationale.

Rolul si importanta geopolitica a stramtorilor s-a modificat de-a lungul timpului. Inca din antichitate grecii au sesizat importanta stramtorilor Bosfor si Dardanele, colonizand regiunea pentru a o putea controla, ceea ce au facut mai tarziu si romanii, bizantinii si turcii. Aceste doua stramtori au cea mai bogata istorie, pentru stapanirea lor ducandu-se lupte dimplomatice si armate. In prezent circulatia prin aceste stramtori se desfasoara conform principiilor de libera trecere a navelor, conform conventiilor stabilite la Conferinta de la Montreaux in 1936.

Stramtoarea Bosfor este de fapt un canal maritim natural, cu o lungime de aproximativ 32 km, intre Marea Neagra si Marea Marmara.