Stațiunea Sfântul Gheorghe

Pozitia geografica

Aflata in extremitatea estica a Deltei Dunarii, localitatea Sfantu-Gheorghe este situata in partea de est a judetului Tulcea la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in Marea Neagra, la 120 Km de Tulcea pe bratul Sfantu-Gheorghe si la 35 Km de orasul Sulina. Comuna este delimitata la nord de comuna Crisan si orasul Sulina, la est si sud de Marea Neagra, iar la vest de comuna Murighiol.

Localitatea Sfantu Gheorghe

Localitatea Sfantu – Gheorghe se intinde pe partea stinga a pe celui mai vechi brat al Dunarii – Sfantu - Gheorghe, in apropierea gurii de varsare a Dunarii in Marea Neagra. Pe o suprafata administrativa de 60575,87 ha, comuna este alcatuita din aproximativ 358 gospodarii in care traiesc aproximativ 971 oameni ce si-au pastrat traditiile si limba ucraineana. Actual suprafata intravilana este de 75,98 ha iar planurile de extindere sunt pentru o suprafata de 123,32 ha.

Sfantu Gheorghe este singura localitate din Delta Dunarii unde se pot vedea cu ochiul liber atat Dunarea, cat si Marea Neagra laolalta. Varsarea Dunarii in mare este absolut fascinanta, plaja fiind alcatuita din cel mai fin nisip pe o intindere impresionanta.

Scurt Istoric

Comuna Sfantu-Gheorghe este un vechi si rustic sat de pescari, situat pe cel mai vechi brat al Dunãrii - Sfantu-Gheorghe. Aici trãiesc 971 persoane in 358 case.

Localitatea a fost atestata in documentele istorice din secolul 14, cand dezvoltarea economiei a favorizat cresterea rolului negustorilor italieni la gurile Dunarii. In acea perioada genovezii instituie un veritabil monopol in apele Marii Negre, facand comert cu pestele pescuit la gurile Dunarii. In hartile de epoca printre centrele economice puternice de pe teritoriul Dobrogei este mentionata si localitatea San-Giorgio, Sfantu Gheorghe de astazi, cum apare pe harta genovezului Visconti, din anul 1318.

In a doua jumatate a secolului 18, razboaiele ruso-turce s-au desfasurat si la Gurile Dunarii, datorita dorintei Rusiei de a ocupa aceste teritorii. Luptele au distrus tinutul Dobrogei si provocat ruinarea economica a provinciei, iar populatia a fost decimata sau imprastiata.

Din spusele batranilor satul este format in parte din refugiati politici neoficial din Rusia, pe timpul imparatesei Ecaterina cea Mare, de frica ostirii. Locuitorii comunei sunt urmasi ai acestor refugiati. Colonizarea zonei cu populatie de origine slava s-a facut in mai multe etape. Primii refugiati au venit in urma bataliei de la Poltava din anul 1709, cind tarul Rusiei Petru cel Mare trece la represalii impotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei.

Al doilea val mare de refugiati ajung in zona dupa anul 1775 cand tarina Ecaterina a doua desfiinteaza oastea ucraineeaa cu centrul la Zaporijie. Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung in Delta Dunarii, asemanatoare ca peisaj si bogatie piscicola cu cea natala, a Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de haholi iar limba vorbita este ucraineana amestecata cu multe cuvinte de diferite origini (romana, turca, greaca) in functie de populatiile cu care au intrat in contact.

Haholii sunt ortodocsi de rit vechi ce respecta calendarul rusesc. Ucrainenii nu s-au amestecat cu lipovenii, desi limba si obiceiurile li se aseamana. Nici astazi haholilor nu le place sa fie confundati cu lipovenii.

Ocupatia principala a oamenilor din comunitate este pescuitul, ce le asigura hrana si reprezinta principala sursa de venit. Cresterea animalelor se face intr-un fel aparte in Delta Dunarii : animalele sunt lasate libere pe grinduri unde isi cauta hrana.

Lipsa terenurilor agricole ii determina pe localnici sa pastreze in saivane doar animalele de tractiune si rar cate o cornuta, restul fiind aduse in gospodarii inaintea sacrificarii.

Recoltarea stufului reprezinta o ocupatie sezoniera a satenilor, pe care il folosesc in constructia caselor, saivanelor, gardurilor si acoperisurilor.