Spațiul Fino-Ugric

Introducere

"Cultura este alcatuita din tipare explicite si implicite , de si pentru comportament si transmisa de catre simboluri , constituind achizitii distincte ale grupurilor , incluzand personificari in opere de arta..."

Alfred Kroebel

Pentru a defini notiunea de cultura este necesara dezvoltarea unei multitudini de notiuni complementare pentru a rezulta aceasta forma de sincretism care este cultura: pe langa cele 7 arte, cultura inseamna relatii interumane, comunitati etnice, traditii si obiceiuri, educatie, valori umane, societati, peisaje culturale, elemente lingvistice, legende, nationalitate si multe alte valori ce se inscriu din punct de vedere cultural in creionarea tabloului complet al unei tari.

Daca am dori fie si numai sa trecem in revista cliseele despre Nord, in cazul Finlandei, am descoperi ca cel mai adesea asociem Nordul cu zapada si frigul, cu raceala oamenilor care locuiesc in aceasta regiune, cu rigoarea popoarelor; exista insa si o imagine idealizata a Nordului: o regiune lipsita de coruptie, in care regii circula cu bicicletele si merg la cumparaturi la piata alaturi de oamenii obisnuiti... Veti vedea insa ca Europa Nordica nu inseamna numai atat....

Zona Marii Baltice ramane pentru multi o zona neexploatata din punct de vedere cultural ; nu multi sunt cei care isi aduc aminte de orasul Vilnius, de folk-ul lituanienilor sau de bucataria unica a letonilor. Cultura lor nu inseamna numai atat- putem vorbi de influentele din arhitectura, de curentele literare, de comunitatile entice unice si de multe alte lucruri interesante.

Asadar, spatial fino-ugric este un izvor de cultura unica, ce poate oricand servi ca exemplu altor state.

PARTEA I

1. Spatiul fino-ugric

Grupul lingvistic fino-ugric sau uralic, are o acceptiune mai larga, include atat limbile fino-ugrice cat si limbile samoiezilor din Siberia de vest. Ramura ugrica a grupului fino-ugric include limba maghiara si subgrupul ob-ugric ( de unde fac parte limbile vogul sau mansi, ostiac sau hanti). Grupul finic consta in limbile perm-finice (votiak sau udmurt si zirian sau komi), volga-finice(mordvin si ceremis sau mari), limbile laponice (sami) si balto-finice. Acest grup lingvistic poate fii divizat la randul sau in doua subgrupe:

-limbi balto-finice nord-estice : finlandeza estica, ingriana, kareliana-olonetisns, ludica si vepsiana ;

-limbi balto-finice sud-vestice : estoniana, livoniana, votica, finlandeza vestica.

In ceea ce priveste originea populatiilor fino-ugrice, se vehiculeaza mai multe teorii: teoria altaica sustinea ideea unei patrii originare comune pentru populatiile altaice si uralice. Adeptii teoriei uralice sustin insa ca a existat un spatiu comnul al fino-ugricilor si samoiezilor in regiunea Volgai mijlocii. Treptat diferite subgrupe etnice au parasit aceasta regiune: mai intai samoiezii, apoi ugricii, perm-finicii si in cele din urma balto-finicii. In prezent insa, patria de origine a uralicilor e localizata in Europa Estica , in zona impadurita situata la vest de muntii Urali; de acolo, in decursul istoriei populatiile fino-ugrice s-au deplasat spre vest si nord-vest, punand bazele unei noi realitati lingvistice si demografice in regiunea rasariteana a Balticii sau in Europa Centrala.

In zilele noastre populatiile ugro-finice se intalnesc in special in Federatia Rusa (3.2 milioane de oameni), in apropiere de Oceanul Arctic si Marea Baltica, deoarece au fost mai strans conectate cu Rusia in comparatie cu cele cauaziene sau siberiene si din cauza apropierii mai mari fata de Moscova, acest lucru favorizand cucerirea lor mai devreme. Insa natiunile fino-ugrice privesc spre vest si primesc o sustinere culturala din partea Finlandei, Estoniei si Ungariei cu care sunt inrudite.

La sfarsitul anilor 1980 s-a inregistrat o renastere a limbilor fino-ugrice, populatiile din aceste regiuni au inceput de fie mai constiente de trecutul si identitatea lor etnica, de inrudirea lor culturala cu populatiile fino-ugrice formatoare de state. S-au fondat organizatii nationale precum Liga Populara Kareliana, au luat nastere organizatii de tineret, culturale, ecologice si religioase. La inceputul anilor 1990 a inceput sa se dezvolte cooperarea dintre natiunile fino-ugrice estice, susutinuta si de natiunile fino-ugrice occidentale; in mai 1989 s-a desfasurat Primul Congres al Scriitorilor Fino-Ugrici la Ioskar-Ola urmat apoi de o serie de congrese si organizatii: Uniunea Scriitorilor Fino-Ugrici, Asociatia Tinerilor Natiunilor Fino-Ugrice, Festivalul International de Folclor Fino-Ugric, iar in decembrie 1992 a avut loc Primul Congres Mondial al Natiunilor Fino-Ugrice desfasurat la Saktavkar si care a adunat 800 de delegatii din toate regiunile si statele ugro-finice, inclusiv occidentale.

Brown, Lester R., State af the World, A Worldwatch Institute Report on Progress Toward a Sustainable Society, W.W. Norton & Company, New York, 1992;

Hoffman, George, A geography of Europe (including Asiatic USSR), Methuen and co. ltd. London, 1953;

Hoffman, George, Europe in the 1990's a geographic analysis, John Wiley & Sons, New York,1990;

Iancu, Dorin, Prin tarile Aurorei Boreale, Ed. Albatross, Bucuresti 1980;

Kromm, David E., World Regional Geography, Saunders College Publishing, Philadelphia,1981

Marin, Ion,; Marian, Ion, Geografie Regonala: Europa, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005

Matei, Horia C., Statele lumii, mica enciclopedie de istorie, Ed. Meronia , Bucuresti 1999;

Miloiu, Silviu Marian, O istorie a Europei Nordice si Baltice, ed. Cetatea de Scaun,Targoviste,2004-vol 1 ( De la Epoca Nationalismului la Razboiul Rece);

Miloiu, Silviu Marian, O istorie a Europei Nordice si Baltice,ed. Cetatea de Scaun,Targoviste, 2004-2005, ( De la Razboiul Rece la Era Globalizarii);

Nastase, G.I., Cunostinte folositoare din lumea larga, Lituania;

Radu, George, Finlanda, Ed. 13 decembrie 1918, Bucuresti 1976;

Radu, George, Finlanda, la noi acasa, Ed. ARA, Bucuresti 1993;

www.virtual.finland.fi