Introducere
Sistemul hidrografic depresionar este format din râuri alohtone, care vin din munte, au debite ridicate şi permanente, şi râuri autohtone, izvorând din dealurile piemontane şi fiind caracterizate prin bazine mici, debite scăzute şi caracter temporar.
Cele mai importante artere hidrografice sunt: Crişul Alb, Teuzul şi Cigherul, care fac parte din sistemul hidrografic al Crişurilor. Între acestea concentrându-se un adevărat păienjeniş de ape care complică structura bazinelor hidrografice principale.
Aproape întreaga reţea hidrografică este tributară Crişului Alb excepţie făcând nord-vestul depresiunii, unde drenarea apelor se face prin intermediul Teuzului şi Beliului, afluenţi de stânga ai Crişului Negru. Lungime organismelor hidrografice creşte de la est spre vrest odată cu deschiderea golfului depresionar, urmărind în linii mari configuraţia reliefului.
Densitatea reţelei hidrografice se înscrie între 0,1-0,8 km/km², valorile mai mici înregistrându-se în Dealurile Cuiedulu, iar cele mai mari în Bazinele Beliului, Sighişoarei şi în luncile râurilor mari, unde depăşeşte 0,4 km/km
Capitolul 1:Principalele cursuri de apă din depresiunea zarandului
Crişul Alb constituie principala arteră care drenează Depresiunea Zarand, pe o lungime de aproximativ 60 km, ceea ce reprezintă un sfert din lungimea sa totală, înregistrând pe acest parcurs o denivelare de aproximativ 65 metri şi un bazin hidrografic de circa 1005 km². Izvorăşte de sub vârful Paroşiţa din Munţii Bihorului, de la altitudinea de 980 metri şi reprezintă unul dintre principalele râuri din vestul ţării. Expunerea vestică a bazinului hidrografic asigură o cantitate ridicată de precipitaţii, ceea ce permite o alimentare bogată a reţelei de văi. Aportul cel mai important îl deţine reţeaua permanentă cu izvoare în zona muntoasă din vecinătate, la care se adaugă o serie de văi
semipermanente, cu izvoarele în dealuri. Fig. 2 Crisul Alb
Fig. 3
Bazinul hidrografic are un aspect dendritic cu o dezvoltare relativ simetrică în Depresiunea Gurahonţ, pentru ca în aval de confluenţa
cu Valea Sebiş să prezinte o simetrie accentuată, cumpăna de ape faşp de Teuz, fiind foarte apropiată ţi nedecisă. La intrarea în depresiune, râul primeşte doi afluenţi importanţi,: unul de stânga- Valea Sighişoara- iar celălalt de dreapta – Valea Ioşeiului- într-un punct de convergenţă hidrografică. De altfel în acest sector semnalăm prezenţa confluenţelor în serie, duble (pe ambele maluri).
Tudoran Petru, Ţara Zarandului- studiu geoecologic, Editura Academiei, Bucureşti, 1983
Oancea Marius Claudiu, Teză de doctorat- Depresiunea Zarand.Organizarea spaţiului geografic, 2002 ,Universitatea ,,Babeş-Bolyai’’, Cluj-Napoca
Patko Robert,Teză de doctorat-Valea Crişului Alb-Studiu de Ecologie şi hidrologie,2007,Universitatea Din Bucuresti,Bucuresti
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
