Rezumat SA ieșim din Epoca Risipei

”Să ieșim din epoca risipei” de D.Gabor, U. Coluombo, A. King, R. Galli.

Pe temeiul unei analize ample, de mare probabilitate intelectuală, slujită de un remarcabil material ilustrativ, vine pe lume al IV-lea raport către Clubul de la Roma, cu numele propriu ”Să ieșim din epoca risipei” care pune în discuție aceiași problemă, des întâlnită: ce cale trebuie parcursă pentru a determina o modalitate de utilizare a resurselor planetei în măsură să mulțumească întreaga lume și să evită riscurile epuizării unor resurse sau penuria altora.

Prin esența ei, această lucrare se detașează de strategia ”Creșterii zero” care a fost propusă de faimoasa lucrare intitulată ”Limitele creșterii” ca o strategie pentru amânarea unei creșteri prea rapide a populației, evoluția industriei, poluarea mediului, cosumul de resurse și cel alimentar care ar avea ca rezultat un declin brusc și necontrolabil în privința populației și a capacității industriale.

Lucrarea ”Să ieșim din epoca risipei”apreciază această strategie ca fiind un obiectiv neviabil-datorită însăși naturii sistemului economic mondial în funcțiune. Aceasta totodată evită și alternativa obtimismului contagios, optând pentru o creștere economică sobră, promovată cu simțul posibilului istoric, al măsurii și al timpului în care trăim.

Acest al patrulea raport, fără a beneficia de o armătură matematică comparabilă, prezintă credibilitate datorită analizei concrete a demisiunilor calitative ale evoluției social-economice a lumii.

În ceea ce privește, prima și cea mai importantă secțiune a cărții, ENERGIA, pune în discuție un volum important de informație, pentru a fundamenta concluzia că pe termen lung pot fi asigurate disponibilitățile energetice îndestulătoare unei societăți în care mitul creșterii cantitative va fi în bună măsură abandonat.

Pot spune că după citirea acestei lucrări, cititorul va înțelege pe deplin sensul generalizării autorilor raportului, că soluționarea problemei resurselor alimentare este chiar mai critică decât cea a problemei energiei și a maeteriilor prime.

În ceea ce privește titlul lucrării, ”Să ieșim din epoca risipei” putem spune că exprimă exact ceea ce s-ar numi spiritul cărții, esența acestei cărti. Risipa este abordată direct în toată lucrarea, chiar dacă o găsim menționată ocazional.

Conceptul de risipă,inseamnă, întreaga problematică a științei și tehnologiei în îmbunătățirea vieții omenești, cu interdependențe complexe dinre hrană, agricultură, mateii prime, energie și motivație umană, pe care aceasta le prezintă.

Prin citirea acestei cărți, ne dăm seama că problemele legate de creșterea populației, evoluția industriei, poluarea mediului, consumul de resurse și cel alimentar sunt aduse în discuție nu cu mult timp în urmă. Astfel, convingrea că trăim pe o planetă limitată, cu resurse limitate, câștigă acum teren la majoritatea celor care au acordat cât de cât atenie acestei probleme.

Putem spune că societatea noastră industrială de consum a expluatat fără discernământ resursele minerale neregenerabile și ușor accesibile, distrugând imense întinderi de teren, odinioară fertile, și distrugând multe dintre acestea prin poluarea apei și a aerului. De exemplu, în întreaga lume, resurse enorme sunt utilizate în scopuri militare, și o proporție considrabilă a lor este distrusă în războaie. O valoare a producției militare a fost evoluată, recent, la aproximativ 250 miliarde de dolari pe an, de două ori mai mare decât cea pe care o cheltuiesc guvernele pentru educație, și de trei ori mai mare decât cea pe care ele o alocă sănătății, lucru deloc lăudabil.

Și cresterea populației mondiale constituie astăzi o amenințare pentru calitatea veții, și un mare pericol pentru echilibrul mondial, dar cel mai grav este că noi suntem incapabili să o oprim repede.

Dezvoltarea producției de bunuri materiale este absolut necesară pentru acea parte a populației globului care trăiețște în condiții precare, la limita existenței. Însă creșterea în ritm accelerat a țărilor dezvoltate, fiind însoțite de risipă de energie și de materiale, de dezvoltarea haotică a zonei urbane, nu mai pot și nici nu mai trebuie să mai continuie. Această situație nu mai trebuie să mai continuie deoarece resursele globului sunt limitate, chiar dacă în momentul de față sunt departe de a fi inepuizate.

În aceste condiții trebuie să ne solicităm creativitatea pentru a produce condiții sociale favorabile unei societăți materne, care să nu se mai caractezizeze prin dependența de creștere a ocnsumului de resurse.

O societate ”echilibrată” trebuie să ofere un nivel de viață satisfăcător pe plan material,fără a compromite calitatea vieții.

ENERGIA:

Atunci când vorbim de ”energie” vorbim de un element indispensabil pentru majoritatea activităților umane, întrucât cantitatea de bunuri și de servicii disponibile pentru oameni este, în principal, funcție de disponibilitatea și de utilizarea energiei. În prezent, mai mult de 95% din energia mondială este furnizată de combustibili, în timp ce energiile hidroelectrice, nucleare și geotermice joacă un rol minor.Tot aici putem vorbi despre mulți factori concomitenți care determină consumarea de energie, și anume: creșterea populației, creșterea consumului de energie pe locuitor pentru ridicarea nielului de trai al populației mai sărace, nevoile de cantități crescute de apă dulce și fertilizată în agricultură și muli alții. Pe baza acestor factori sunt create mai multe ipoteze: unii experți consideră că același ritm de creștere se va aplica în cursul următorilor 25 de ani, alții prevăd un ritm de creștere puțin mai mic din cauza lipsei de energie.

În ceea ce privește fuziunea nucleară putem spune că la nivelul actual al cunoașterii acesteia, reprezintă până în prezent sursa de energie cea mai durabilă și mai avansată. Problema cea mai mare existentă în cazul acesteia este acceptabilitatea ei socială, deoarece, aceasta din cauza problemelor de securitate, ea constituie obiectul unor vii dezbateri. Mai mult, chiar dacă admițând că este acceptată din punct de vedere social, utilizarea pe scară largă a acestor reactoare nu va putea fi asigurată mai devreme de aproximativ 20 de ani.

Citind această carte, am observat că una dintre problemele critice legate de satisfacerea nevoilor viitoare de energie pe plan mondial este cum să se realizeze tranziția de la actualele sisteme de energie la unele mai noi. Eu cred că această trecere va fi și mai dificilă datrită restricțiilor din ce în ce mai riguroase, legate de protecția mediului înconjurător. Probabil că în cursul următorilor trei sau patru decenii lumea se va baza, în aprovizionarea cu energie, în primul rând pe combustibilii folosiți.