Regiunea Subecuatorială

Are o larga desfasurare de o parte si de alta a regiunii ecuatoriale, intre 5º si 20º latitudine nordica si sudica Anumite conditii locale (indeosebi desfasurarea unor lanturi montane) au favorizat extinderea la latitudini mai mari (in sudul Africii pana la 30º, in sudul Argentinei pana la 35º, in peninsula Yucatan la 22ºsi in India pana aproape de Tropicul Racului). Se incadreaza: America Centrala, partea de est a Braziliei, o buna parte din India, Peninsula Indochina, Sud-estul Chinei si nordul Australiei, o mare parte din Africa Centrala (Guineea Burkina Faso, Nigeria, Sudan, Somalia, Uganda, Mozambic, Angola, vestul Madagascarului, etc) Scurgerea raurilor este puternic conditionata de regimul precipitatiilor caracterizate printr-o neta diferentiere, in cele doua sezoane. La cele cu bazine, numai in aceasta regiune naturala, scurgerea este aproape in intregime legata de caderea precipitatiilor. Ea se va caracteriza prin debite mari, in lunile sezonului de vara (de exemplu, in Emisfera nordica in iunie - octombrie) si debite extrem de mici iarna, cand destul de frecvent raurile seaca (de exemplu, in Emisfera nordica din noiembrie pana in mai). In regiunile musonice, ploile extrem de bogate din lunile de vara dau frecvent viituri de mari proportii (iunie - octombrie). Rezulta revarsari si inundatii pe suprafete foarte mari. Scurgerea minima se inregistreaza intre lunile noiembrie si mai. In sezonul de iarna alizeul este dominant, el aduce aer cald si uscat. Amplitudinile termice diurne sunt mari (10- 15 grade C) si se datoreaza incalzirii diurne ce duce la valori de 30 grade C si racirii nocturne care coboara temperatura la sub 15 grade C. Nebulozitatea, ca si umiditatea aerului, sunt reduse. Acest sezon frecvent dureaza patru luni in vecinatatea padurii ecuatoriale si mai lung la latitudini mai mari (7-10 luni la limita cu deserturile). In sol, variatiile de temperatura se inregistreaza pana la 0,5 m, fiind mai intense in sezonul de iarna. Cantitatile de precipitatii inregistreaza anual valori de 1000 - 1500 mm. Exista o distributie neuniforma a ploilor. In sezonul umed, ele au frecventa mare si au caracter de averse, care uneori capata caracteristicile unor furtuni intense. Lunile cele mai ploiase difera de la o regiune la alta, pe ansamblu acestea fiind la mijlocul intervalului umed. In sezonul uscat, precipitatiile lipsesc adesea una sau doua luni; in restul lunilor se manifesta ca averse la intervale mari de timp. Iarna, cand bat mase de aer continentale de la latitudini mai mari, fenomenul caracteristic este seceta. De asemenea, acum nebulozitatea este foarte mica, evapotranspiratia este puternica, dar nu duce la epuizarea rezervelor de apa din sol; ploile sunt extrem de rare. Temperaturile maxime se produc in lunile de trecere de la un sezon la altul (aprilie, mai, septembrie), iar minimele iarna (prezenta aerului continental) si vara (masele oceanice sunt mai racoroase).

Cheval,Dorina ; Cheval,Sorin ; Mihai, Sorin - Geografie fizica( Manual pentru clasa a IX-a ) ,Editura Teora , Bucuresti , 1999 .

Coteț , Petre – Europa si Asia – Geografie fizica ,Editura Didactică si Pedagigică, Bucuresti , 1967.

Gârbacea, Virgil – Africa – Geografie fizica, Editura Didactică si Pedagică . Bucuresti , 1964.

Ielenicz , Mihai – Geomorfologie generala, Editura Universitara, Bucuresti , 2004.

Ielenicz , Mihai; Comanescu, Laura – Geografie fizica generala (Bazele geografiei fizice ), Editura Universitara , Bucuresti , 2005.

Ielenicz,Mihai si colab. –Dictionar de geografie fizica , Editura Corint, Bucuresti , 1999.