Prezentare Generală a Defileului Dunarii

.1. Prezentare generală a defileului Dunarii

După ce intră în România pe la Baziaş, Dunărea descrie unul dintre cele mai fascinante trasee din lungul celor 2860 Km, pe care îi străbate de la izvoare şi pâna la vărsarea în Marea Neagră.

Este vorba despre defileul Dunării, care parcurge 144 Km, din care 45 Km reprezintă porţiunea faimoaselor “Cazane”.

Dunărea se formează la Donaueschingen (678 m), din unirea a doi afluenţi de dimensiuni reduse – Brege si Brigach – ce-şi au izvoarele sub Vârful Kandel (1241 m).

Fluviul s-a format la sfârşitul Pliocenului şi începutul Cuaternarului, prin drenarea unor lacuri de mari dimensiuni, din bazinele Vienei, Panonic si Pontic – resturi ale Mării Sarmatice, existente înainte de ridicare muntilor Alpi, Carpati, Dinarici si Balcani.

Acolo unde Dunărea a străpuns aceste bariere montane au fost puse în evidenţă vestitele porţi sau defilee, dintre care se remarcă Devin si Porţile de Fier, care au separat cursul Dunării în trei sectoare: superior (alpin), mijlociu (panonic) şi inferior (pontic), acesta din urmă identificându-se cu sectorul românesc.

Dunărea străbate regiuni variate sub aspect morfogenetic, munţi vechi hercinici (Padurea Neagra), munţi tineri, ce apartin lanţului alpino – carpato – balcanic, podişuri si câmpii, caracterizate de climate diferite, de la cel temperat, cu influenţe oceanice, baltice şi submediteraneene, la cel temperat continental.

Se presupune că Defileul “Porţile de Fier” provine dintr-o veche strâmtoare marină, care făcea legătura între Lacul Panonic, din Vest, şi Lacul Pontic, ce ocupa actualul spaţiu al Câmpiei Române. cu timpul, apele fluviului au săpat în şisturile cristaline, granite şi calcare cel mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul s-ar fi format prin captarea de către un râu, ce curgea spre Lacul Pontic, a unei Dunări vechi, ce curgea spre Lacul Panonic.

Relieful Defileului “Porţile de Fier” este rezultatul modelării fluviului şi a altor agenţi de modelare sub influenţa directă a structurii geologice şi a rocilor. Pe stânga fluviului, ce corespunde sectorului românesc al defileului, se succed dinspre amonte spre aval Munţii Almăjului, Munţii Mehedinţi şi Podişul Mehedinţi, iar pe dreaptă, în sectorul sârbesc, se succed Dobrianske Planica, la vest, şi Miroc Planina, la est.

Defileul “Porţile de Fier” este caracterizat de o alternanţă a sectoarelor de bazinete depresionare cu sectoare înguste, diferenţiate morfologic şi structural. Formele de relief din sectorul de defileu prezintă o bogaţie si varietate ieşite din comun.

Relieful carstic evidenţiază forme de suprafaţa variate: chei, doline, uvale, lapiezuri, larg răspândite, îndeosebi în platourile carstice Ciucarul Mare, Ciucarul Mic şi Sfânta Elena, precum şi în văile afluente Dunării – Berzasca, Mudaviţa Seaca. Carstul de adâncime este prezent prin numeroase peşteri şi avene, dintre care se detasează pesterile Gaura cu Musca, Valea Polevii, Gaura Chindiei II etc.