Poluarea Apelor

Introducere

Am ales ca tema de proiect la Geografie o deosebit de importanta problema cu care omenirea se confrunta in prezent si anume: poluarea apelor. Acest dezastru global, daca nu incercam sa-l stopam si sa-l prevenim din timp, ne poate schimba radical viata atat noua cat si urmasilor nostri; si din pacate in rau. Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Din cauza poluarii apelor, foarte multe specii de animale si plante sunt pe cale de disparitie, sau unele chiar au disparut deja. Din pacate a trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare. Ce este defapt poluarea?

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Exista două categorii de materiale poluante (poluanți):

● Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

● Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Poluarea apelor curgătoare afectează canalele, fluviile şi râurile pe cursul lor până la revărsarea în mări. Ea poate contamina şi suprafeţele întinse de apă, cum sunt iazurile sau lacurile artificiale.

Poluarea apei curgătoare este de obicei invizibilă deoarece agenţii poluanţi se dizolvă în apă. Oricum, există şi excepţii cum ar fi detergenţii care produc spumă, sau ţiţeiul şi reziduurile netratate care plutesc la suprafaţă. Toţi agenţii poluanţi pot fi detectaţi în laboratoare prin teste biochimice standardizate. Din aceste teste rezultă un nivel care determină gradul de extindere al poluării şi cel de puritate relativa a apei. Se poate monitoriza şi efectul pe care il are poluarea asupra plantelor şi animalelor şi aceasta este o altă metodă prin care oamenii de ştiinţă pot determina nivelul de poluare.

Cererea de apă potabilă este în creștere continuă cât timp populația globului crește. Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și alte surse a crescut de patru ori.

Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajeră este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană.

Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate în lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajungă "sufocantă" din cauza algelor care sunt în descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a altor forme de viață acvatice.

Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe dealurile defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele specii de pești.