Poluarea

Poluarea apelor curgatoare este de obicei invizibila, deoarece agentii poluanti se dizolva in apa.

Exista si exceptii, cum ar fi detergentii care produc spuma, sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata.

Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate. Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei.

Exista putini poluanti naturali. Solul contine anumiti fertilizatori, cum ar fi nitratii, care in timpul aratului pasunilor pot iesi la suprafata.

In sol se mai gaseste si aluminiu, care poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice. In timpul inundatiilor, in sol poate patrunde magneziul, care provoaca dezastre in randul pestilor. Insa aceste scurgeri naturale sau semi-naturale de poluanti sunt insignifiante in comparative cu ele produse de om.

Odata cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac anumite masuratori chimice care lasa si ele anumite resturi in apa.

Trihalometanul, o substanta chimica compusa care se presupune ca provoaca cancerul, este un produs rezultat in urma clorurarii apelor. Industria produce alti factori poluanti printre care cei mai importanti sunt metalele grele, cum ar fi cadmiul, plumbul si zincul. Efectele asupra florei si faunei Unul dintre ele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata, cunoscuta ca eutrofie. Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor, atunci and apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile din apropiere. Fosfatii sunt mai degraba vinovati de aparitia eutrofiei decat nitratii.

Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele solare nu pot patrunde spre straturile din adancuri. Astfel, plantele acvatice care produc oxigenul necesar vertebratelor sau vertebratelor acvatice mor. Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze : defrisarea padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri, in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa.

Plumbul este un metal greu care se gaseste in apa sub forma de solutie. O sursa a poluarii cu plumb a apelor sunt greutatile pescarilor abandonate in apa.

Plumbul are un efect puternic asupra lebedelor care ingera greutatile de plumb in timp ce se hranesc cu alge. Un simptom al otravirii cu plumb este boala gat frant, care apare atunci cand muschii pasarii nu mai pot sustine gatul lung. Cadmiul este alt metal greu care patrunde in apa afectand pestii si astfel si oamenii care il consuma.

Poluarea oceanelor Oceanele sunt legate de uscat prin intermediul raurilor care sunt transmitatorii poluantilor. Substantele chimice se infiltreaza prin pamant in apa raurilor si sunt astfel purtate pana in oceane. Substantele chimice, cum ar fi cele petroliere, fertilizatorii, inseticidele si erbicidele, care nu se descompun in ...