Planetele Interne ale Sistemului Solar

1. Sistemul Solar

Sistemul Solar este un ansamblu constituit dintr-o stea (Soarele) în jurul căreia gravitează nouă planete (Mercur,Venus,Terra,Marte,Jupiter,Saturn,Uranus,Neptun și Pluto).În jurul celor nouă planete gravitează 60 de sateliți,mii de asteroizi,comete,sistemele de inele ale lui Saturn,Jupiter,Uranus și Neptun și praful inter planetar compus din particule silicatice învăluite în gheață.Sistemul poate fi asemuit cu un disc în centrul căreia se află Soarele,iar în jurul său orbitele succesive ale planetelor.

Cele mai mari corpuri care se rotesc în jurul Soarelui sunt planetele.Ele se mișcă pe trasee aproape circulare cunoscute sub numele de orbite.Cele patru planete vecine Soarelui,numite planete interne,sunt mici și compacte (Mercur,Venus,Pământ,Marte).Planetele îndepărtate de Soare sunt numite planete externe (Jupiter,Saturn,Uranus,Neptun și Pluto).

Până acum câteva secole,dintr-o mândrie explicabilă prin nivelul de atunci al cunoștințelor sale,omul și-a plasat planeta,Pământul,în centrul Universului,considerand-o înconjurată de toate celelalte corpuri cerești.Abia în anul 1543,astronomul polonez Nicolas Copernic a „îndraznit” să răstoarne această imagine.El a demonstrat că Pământul se miscă în jurul Soarelui și nu invers,punând bazele a ceea ce numim noi azi Sistemul Solar.

Organizarea Sistemului Solar propusă de Copernic (heliocentric) a fost o idee revoluționară pentru timpul său,dar a fost aspru criticat de biserica catolică,instituție care,din considerente religioase,adoptase sistemul geocentric.Totuși ideea lui Copernic era însă departe de adevăr ,deoarece el credea că Soarele este centrul întregului Univers.Modelul lui a predominat însă până în epoca modernă,până la inventarea fotografiei și a marilor telescoape.

Istoria Universului nostru începe la un moment care a fost stabilit acum circa 16 miliarde de ani,când toată energia și substanța care ne înconjoară până la cele mai nebănuite depărtări a fost concentrată într-un volum foarte mic,ca o mică sferă foarte fierbinte.Din cauze încă necunoscute de știință,mica sferă a început să se dilate,ca un fel devexplozie uriașă,răcindu-se pe măsură ce își mărea volumul.

Materialul primordial din care era alcatuită sfera a început să se modeleze în particule materiale(protoni,neutroni și electroni)care,prin ciocniri și asocieri repetate,au format atomii celor mai simple elemente chimice (hidrogenul și heliu).Totodată s-a făcut simțită forța gravitațională,care face ca două corpuri să se atragă reciproc.

Temperaturile înalte din interiorul primelor stele care populau imensitatea Universului au permis și fabricarea atomilor unor elemente mai grele,ca de pildă carbonul,oxigenul,sodiul și fierul.Iar când steaua explodează,temperaturile ajung la sute de milioane de grade,temperaturi care,pentru un timp relativ scurt(minute sau secunde),permit fabricarea elementelor mai grele, ca plumbul,aurul,argintul,platina și uraniul.De aceea,aceste elemente grele,care sunt fabricate din ultima “suflare ”a vieții unei stele sunt atât de rare în Univers.Întregul episod al exploziei durează câteva minute,un interval foarte scurt pentru moartea unui obiect care a strălucit timp de 10 mil. De ani.O stea care explodează într-o jerbă de artificii cosmice a fost numită supernovă.

1. Mercur- ˶enigmaticul alergător˝

Este planeta cea mai apropiată de Soare,dar și cea mai mică din Sistemul Solar.Mercur este o planetă mică,cu masa egală cu 5,6% din masa Pământului și cu 38% din raza acestuia;are cea mai excentrică și cea mai înclinată orbită pe ecliptică dintre planete,cu excepția lui Pluto.Fiind cea mai apropiată planetă de Soare,ea poate fi vazută doar la elongația maximă,uneori în timpul crepusculului.

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializare: Geografie