Oceanul Atlantic

Introducere: definiţie ecosistem, clasificare

Ecosistemele oceanice: descriere, proprietăţi fizice şi chimice

Oceanul Atlantic:

Biotopul caracteristic (poziţia geografică, temperatura, umiditatea, presiunea hidrostatică şi atmosferică, lumina, pH-ul, curenţii de apă si de aer)

Biocenoza caracteristică (caracteristici, exemple)

Concluzii

Ecosistemul

Un ecosistem constă într-un ansamblu de organisme care interacţionează reciproc şi mediul lor în care substanţele sunt interschimbate într-o manieră ciclică vastă. Această formă de organizare a ecosferei este alcătuită din biotop ( totalitatea factorilor abiotici: apa, vântul, anergia solară, clima, umiditatea, şi relaţiile dintre ei) şi biocenoză ( un nivel de organizare a materiei format din populaţii legate teritorial).

După locul în care se găsesc, ecosistemele sunt clasificate în:

- ecosisteme acvatice;

- ecosisteme terestre.

Ecosistemele oceanice

Ecosistemul acvatic este un ecosistem al cărui biotop este strâns legat de mediul acvatic. Aceste ecosisteme sunt de diferite măsuri, de la mări până la iazuri, şi sunt clasificate în:

- cu apă dulce (lacuri, iazuri);

- cu apă sărată (mări).

Biocenoza acestor ecosisteme este una acvatică. Mediul acvatic este caracterizat printr-o serie de factori specifici:

- cantitate de oxigen mică;

- presiunea mare a apei;

- temperatură joasă;

- luminozitatea mică.

Ecosistemul acvatic are 4 zone:

- zona de mal;

- zona litorală - cuprinde masa de apă şi biocenozele specifice acesteia din zonele de ţărm, din zona platformei continentale, până la adâncimea de 200-250 metri. Datorită condiţiilor favorabile oferite de apele dulci, încărcate cu nutrienţi de pe continent, a temperaturii mai ridicate, a pătrunderii luminii această zonă este foarte bine populată cu organisme vegetale şi animale. Biocenozele bogate si variate cuprind alge verzi, brune şi roşii, plante acvatice şi numeroase animale marine;

- zona pelagică - cuprinde stratul de apă din largul oceanelor lipsit de ţărmuri sau substrat solid. Cea mai importantă comunitate vie a acestei zone este planctonul, alcătuit din totalitatea organismelor care plutesc liber în masa apei şi sunt lipsite de mijloace proprii de locomoţie. Alături de plancton, care constituie veriga primară a lanţului trofic marin, aici se întâlnesc: peşti, sepii, caracatiţe, cetacee, delfini, rechini;

- zona bentonică (abisală) cuprinde masa de apă situată în apropierea fundului oceanic, dincolo de limita de pătrundere a luminii. Formele de viaţă sunt adaptate condiţiilor extreme: temperatura scăzută, lipsa luminii, presiune ridicata. Organismele sunt mici, lipsite de culoare, au proprietăti luminiscente şi forme ciudate

Se cunoaşte că oceanele ocupă aproximativ 362 milioane de km2, ceea ce reprezintă 71% din suprafata Terei (510 milioane km2), în timp ce continentele deţin doar 29%. Oceanele sunt, însă, mult mai mari decât orice continent, de fapt, ele înconjoară suprafeţele de uscat şi nu invers.

Oceanul este o întindere de apă care comunică cu oceanele vecine şi care influienţează climatul uscatului. Pământul este singurul loc în care apa se găseşte sub formă lichidă. Volumul total al Oceanului Planetar este de 1.347.000.000 km 2. Cele trei mari diviziuni ale Oceanului Planetar sunt oceanul Atlantic, Pacific şi Indian, care se leagă intre ele şi sunt marginite de mase continentale sau de curenţi.

Densitatea apei marine este foarte usor influenţată de temperatură, presiune şi salinitate. Densitatea scade cu creşterea temperaturii. Dacă intervine evaporaţia, densitatea creşte. La aceasta se adaugă influienţa salinităţii dependentă şi ea de temperatură. Masele de apă oceanică se încălzesc şi se răcesc mai încet decat uscatul. Consecinţele sunt foarte importante : vânturile care vin dinspre ocean sunt foarte răcoroase atunci cand e cald, şi blânde atunci cand se face rece, ele mai absorb radiaţiile solare şi afectează clima şi temperatura.

Salinitatea mărilor şi oceanelor diferă atât pe orizontală cât şi pe verticală, fiind în funcţie de influenţa factorilor climatici şi hidrologici. Apa oceanelor cuprinde în combinaţie sau disoluţie peste 32 de elemente chimice. Cantitatea totală a sărurilor exprimată sub forma salinităţii medii a Oceanului Planetar este de 34, 4%.

UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA

Facultatea de Inginerie Alimentară