Nașterea și evoluția unei stele, stele mai mari decât Soarele

intr-un ritm urias, presiunea si temperatura ating valori tot mai mari, pana ajung la limitele de la care se declanseaza transformari la nivel atomic. Materia interstelara este compusa de hidrogen) fuzioneaza, formand un atom de heliu.

Prin aceasta reactie se elibereaza mari cantitati de energie sub forma de radiatii, inclusiv lumina. Ele strabat materia stelara spre suprafata si sunt apoi emise in spatiu.

La asemenea temperaturi se poate ajunge doar atunci cand cantitatea de materie aglomerata este suficient de mare; daca masa acumulata este inferioara, obiectul astronomic respec- tiv nu va ajunge niciodata o stea, ci va strabate Universul doar ca un corp intunecat.

In cazul unei stele, cu cat este mai mare temperatura, cu atat reactiile nucleare se produc mai rapid. De indata insa ce rezervele de combustibil incep sa scada, se reduce concomitent si degajarea de energie iar fortele gravitationale devin preponderente. Datorita dezechilibrului dintre forte, dimensiunile stelei se restrang tot mai mult, nucleul ei devenind tot mai comprimat. Acest proces ridica, la randul lui, din nou temperatura, si din nou sunt declansate procesele de fuziune, iar presiunea radiatiilor impinge masele de gaze spre exterior-pana cand reactia atomica slabeste si procesul se repeta. O stea nou-nascuta se dilata de mai multe ori pana cand se realizeaza un echilibru intre emisia de energie de la suprafata stelei si producerea de energie in interior.

La inceput, masa stelei este compusa, in principal, din hidrogen, care este si combustibilul nuclear de baza. La un moment dat insa tot hidrogenul din vecinatatea nucleului s-a transformat in heliu prin fuziune. Forta de gravitatie comprima tot mai mult steaua si concentreaza astfel materia, acest proces determinand la randul sau o mare crestere a presiunii si temperaturii. La 50 milioane grade C heliul se aprinde si degaja noi cantitati de energie. Nucleele de heliu fuzioneaza prin intermediul anumitor nuclee intermediare, formand nuclee de carbon. Se formeaza elemente tot mai grele, pana cand, in final toata materia transformabila devine fier (presupunand existenta in permanenta a unor temperaturi suficient de ridicate). Nucleele de fier nu mai intra in procese de fuziune-moment foarte important in evolutia stelei.

Viata unei stele este invers proportionala cu marimea sa. Cu cat steaua este mai mare cu atat procesele nucleare sunt mai violente si combustibilul astrului se termina mai repede. O stea de tipul Soarelui are o durata de viata de circa 10 miliarde de ani.

O stea cu o masa de 10 ori mai mare ca a lui are insa o durata a vietii de numai 100 milioane ani.

Evolutia unei stele depinde de masa ei. Astrii cu dimensiuni de pana la 2. 5 ori masa Soarelui se comporta asemanator. Cand rezervele de hidrogen se epuizeaza, heliul incepe sa ia parte la reactiile de fuziune. Steaua astfel renascuta este de o suta de ori mai puternica decat inainte si ...