Munții Ceahlău

Ceahlaul este un munte imparat, este podoaba, poezia tarii, este izvorul tainic al legendelor si doinelor neamului nostru, este ochiul estern deschis asupra hotarelor mosiei stramosesti. Daca ar fi intrat in basmele celor vechi, ar fi fost atat de vestit ca Olimpul, Pindul sau Pelias. Este asezat in partile Neamtului, nu departe de izvorul Tazlaului, iar in mijlocul lui e acoperit de zapezi vesnice; pe varful lui insa nu se gaseste nici un pic de nea, fiindca pare sa fie deasupra norilor de zapada. Din varful sau, care se-nalta ca un turn, se pravale un parau foarte limpede, ce se napusteste cu mare larma peste stanci abrupte Drept in varf se vede o statuie straveche, inalta de 5 coti, infatisand o batrana cu 20 de mioare, din a carei parte fireasca curge intr-una un izvor. E anevoie de spus daca natura a vrut sa-si arate aici jocul sau daca statuia a fost lucrata de mana unui artist dibaci. Caci statuia nu sta pe nici o temelie, ci e crescuta si legata Pe malul drept, in valea Calugarenilor, se-nalta o namila de stanca Piatra Teiului. Cic-a vrut dracu odata sa iezeasca Bistrita si, rupand un hartan din Ceahlau, l-a luat de-a fedelesu si s-a pogorat cu el in puterea noptii, dar pe vale l-a prins cantarea cocosilor si-a zbughit-o Aghiuta, lasand stana-n batatura, de s-au crucit oamenii cand au vazut-o a doua zi. Cotim la dreapta pe sub podul de la Gura Largului, si deodata ni se deschide inainte minunata priveliste a Ceahlaului. Singur si posomorat, trufas stapanitor peste-un popor de munti, ce par pe langa dansul musuroaie, inaltandu-si crestetu-n cer, scarmanand norii in raghila de stanci infipte pe fruntea-i plesuva, mandrul urias farmeca raul cu puterea maretiei lui si-l face sa-si uite drumul si dorul de campie. De pe la namiezi pana-n scapatatul soarelui ne poarta Bistrita tot pe langa el pleaca ea uneori, hotarata sa nu se mai intoarca, si iar se razgandeste, si vine mai aproape, aciura vrajita sub poalele lui, rotindu-se-n loc, scuturandu-si platosa-i stralucitoare, aci suspinand din adanc, aci privindu-l lung, strigandu-l, dand freamat padurilor cu glasu-i de valuri. Intr-un tarziu isi ia seama si pleaca manioasa, vorbeste singura, se bate de maluri, urland s-arunca toata, cat ii de lata, peste inaltele praguri de la Bicaz si de la Lunca Strambului. Nalucesc pe tapsane casutele satelor, prin vai herastraie, din intunecimi de codru rasar marete vechile manastiri: Pangarati, Bisericanii, castel fantastic pe varful unei maguri, si mai in vale, Bistrita, dupa o perdea de plopi. Inainte, Batca Doamnei s-abate la stanga si ne-arata orasul cel mai frumos oras de munte al Moldovii culcat intre doua straji inalte: Pietricica si Cozla. La asfintitul soarelui suntem in Piatra. Pamantul umbla cu noi. Ceahlaul, ridicandu-si falnic fruntea peste grinduri, ne priveste inca din negurile departarii. Relieful tarii noastre Relieful tarii noastre este impartit in trei grupe: campii (0-200m), dealuri si podisuri (200-1000m) ...