Energia este o necesitate vitala si, de aceea, securitatea energetica reprezinta o problema complexa, esentiala pentru asigurarea cresterii sociale si a bunei functionari a societatii, in ansamblu.
Direct invecinata Uniunii Europene si complex de securitate emergent in arealul geopolitic si geostrategic al Orientului Mijlociu extins, regiunea Marii Negre are o importanta strategica majora pentru Uniunea Europeana si comunitatea euroatlantica in ansamblul sau. In zona Marii Negre se gasesc cateva "pozitii cheie", care o particularizeaza, ii imprima valente deosebite, dar mai ales contribuie la valoarea si importanta geostrategica a ultimii ani, zona Marii Negre a inregistrat o schimbare semnificativa in paradigma traditionala de securitate, cu impact pe termen lung asupra securitatii europene si euroasiatice in ansamblul lor". In acelasi timp, regiunea se prezinta ca o zona-tampon de indemanare a culturilor si civilizatiilor ortodoxa, islamica si occidentala.
Securitate energetica euro-atlantica la Marea Neagra
Competitia globala pentru asigirarea necesarului de resurse energfetice devine tot mai acerba, in conditiile in care unele dintre zacaminte de hidrocarburi sunt pe terminate iar cele, mai improtante se afla in zone instabile politic. Jocul energetic din zona se desfasoara pe doua dimensiuni, prima constand in obtinerea controlului asupra infracstruturii de transport a hidrocarburilor extrrase spre diferite piete regionale.
Specialistii afirma ca absenta unei infrastructuri corespunzatoare si insuficientele spatii de depozitare la nivelul UE constituie obstacole in calea livrarilor de petrol si gaze in flux continuu si contribuie la cresterea preturilor in spatiul comunitar. Chiar cu o buna politica de eficienta energetica, numai pentru productia de energie vor fi necesare investitii de circa 900 de miliarde de EURO in urmatorii 25 de ani.
In conditiile in care se invecineaza cu o zona bogata in hidrocarburi Asia Centrala (Turkmenistan, Kazahstan ori Iran), Marea Neagra este esentiala pentru UE prin prisma rolului de veriga de legatura in transportul resurselor euroasiatice catre consumatorii europeni pe axa geopolitica.
Exploatarea resurselor energetice din Bazinul Marii Negre este grevata de unele piedici, avand in vedere costurile ridicate ale operatiunilor de foraj la mare adancime. In aceste conditii, zona poate fi valorificata de Romania, Bulgaria si Turcia numai la adancime mica si medie, dar, pana in momentul de fata, exista un numar limitat de puturi exploratorii la adancimi mari. Statele riverane formeaza cel mai important corridor pentru transportul combustibililor fosili din Rusia si Caucaz catre spatiul comunitar, constituind o posibilitate de diversificare a resurselor energetice.
Transportul mixtului energetic si ,,jocul conductelor" sunt probleme constant analizate in relatiile zonei cu spatiile adiacente, pe langa monopolul de productie al mixtului energetic practicat de Federatia Rusa evidentiindu-se, totodata, monopolul de tranzit al Ucrainei.
De asemenea conflictul ruso-georgian (august 2008) a scos in evidenta unele vulnerabilitati ale zonei Caucazului, considerate anterior acestuia o alternative sigura rezistenta la santajul energetic al Rusiei, pentru petrolul caspic. Toate acestea au determinat UE sa isi consolideze diplomatia energetica, astfel incat, in cautarea unor solutii
Politica energetica romaneasca
Romania este ideal pozitionata pentru a juca un rol de pivot pe traseul marilor fluxuri economice, atat ca tara de tranzit, cat si ca participanta activa avand cel mai mare si bine utilat port de pe litoralul vestic al Marii Negre, racordat la coridoarele europene si la culoarul de transport transcaucazian. Totodata, tara noastra dispune de mari capacitati subutilizate in industria de rafinare si prelucrare petrochimica, avand potentialul de a deveni, in timp relativ scurt, un furnizor important de energie electrica.
Pentru Romania, ca tara care promoveaza realizarea de proiecte de infrastructura energetica la Marea Neagra si care beneficiaza de importante unitati de prelucrare a resurselor energetice ori de producere a energiei electrice (de exemplu, Centrala Nucleara Cernavoda), interesul pentru securitatea unitatilor generatoare si a rutelor de transport al hidrocarburilor si abordarea sa, inclusiv in cadrul NATO, este, de asemenea, evident.
In tara noastra nu a existat o viziune strategica pe termen lung care sa fie agreata de majoritatea fortelor politice, desi au fost elaborate politici sectoriale viabile, dar ce nu au mai fost puse in opera sau au fost sistate ori de cate ori se schimbau factorii decizionali ai entitatilor energetice sau cei din administratia centrala. Masurile luate pentru progresul sistemului national fiind conjuncturale si, de cele mai multe ori, rezultatul materializarii anumitor interese de grup, atat interne cat si externe, a condus la pierderea unor
oportunitati ca tara noastra sa devina un actor important in Europa Centrala si de Sud-Est.
"Strategia energetica a Romaniei in perioada 2007-2020" marcheaza o etapa importanta in evolutia tarii noastre ca membru cu drepturi depline al U.E., fiind in conformitate cu cerintele orientarilor si politicilor comunitare din domeniu, dar si tendintelor de globalizare manifestate pe plan mondial in ultimul deceniu (reliefate prin prisma angrenarii statelor in structuri/organisme/uniuni multinationale si semnarii diverselor tratate/acorduri/conventii internationale). Documentul strategic este unul realist ce reafirma faptul ca resursele energetice ale Romaniei sunt intr-o scadere dramatica (petrol, gaze, uraniu) si ca resursele regenerabile sunt limitate.
In actuala strategie energetica romaneasca, directiile de dezvoltare pe care si le-a propus Romania coincid, in cea mai mare parte, cu cele europene, avand in vedere ca mizeaza pe energetica nucleara (urmand a fi puse in functiune inca doua grupuri
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
