Madagascar

In estul continentului african se afla una dintre cele mai mari insule din lume, Madagascarul. O privire aruncata pe orice harta a Africii ni-l arata nu departe de coastele ei de sud-est, in apele Oceanului Indian, nu mult mai in largul oceanului decat sunt Insulele Canare sau cele ale Capului Verde, in extremitatea opusa a continentului african, scaldate de apele Atlanticului.

Desi sub aspect geografic Madagascarul apartine Africii, iar din punct de vedere politic este bine ancorat in problematica sa, aceasta insula reprezinta o lume unica, cu totul aparte, cu totul altfel decat cea a continentului african, malgasii, in cea mai mare parte a lor, nefiind, totusi, africani.

Madagascarul are o forma alungita ce sugereaza la prima vedere urma piciorului drept lasata de un gigant, daca astfel de dimensiuni sunt posibile la scara planetei noastre. Orientata dupa o axa NE-SV, aceasta mare insula pastreaza - in desenul formei sale, dar si in configuratia liniilor majore ale reliefului - o anumita asemanare cu regiunea africana vecina.

Prin ansamblul dimensiunilor, Madagascarul depaseste caracteristicile de insula, fiind, am putea spune, un mic continent al Oceanului Indian. Madagascarul retine atentia si prin diversitatea aspectelor sale regionale. Aceasta diversitate o datoreaza cu precadere conditiilor sale naturale, fiind constituit din formatiuni geologice extrem de variate si dispunand de un relief inalt.

Spre deosebire de celelalte insule si insulite din bazinul Oceanului Indian, care au o origine vulcanica, coraligena sau una mixta, insula Madagascar prezinta, prin excelenta, trasaturi continentale. Cu alte cuvinte, daca numeroase insulite de astazi din mijlocul Oceanului Indian sunt fosti vulcani, iesiti din adancul apelor, sau atoli claditi cu migala de corali ori spongieri, Madagascarul nu este altceva decat o bucatica de pamant rigid, o particica de continent. Iata, cat de indreptatita apare sub acest aspect, denumirea Madagascarului, de catre unii geografi, ca "micul continent" din Oceanul Indian.

Principala poarta de intrare in Madagascar este Antananarivo, capitala sa, situata aproape in inima tarii, intr-un tinut cu o natura extrem de diversa, dar specifica intregului peisaj malgas. Orasul si imprejurarile sale ne pun in evidenta o lume cu totul diferita de a noastra : orezarii intinse ocupa campurile din afara orasului, iar raurile lenevesc pe intinderile plane dintre colinele ce limiteaza orizontul din toate partile.

Apropierea de Africa, usurinta legaturilor oceanice cu Asia, inlesnite de musonii ce bat cu regularitate, dar si pozitia de escala pe drumul spre India, inainte de strapungerea Canalului Suez, au facut, timp de secole, din aceasta insula, un fel de rascruce, unde o data cu venirea oamenilor, au inceput sa se ingemaneze civilizatiile faurite de stravechile continente ale Lumii Vechi, din Asia si Africa dar si din Europa.

Interferenta atator influente atat de diferite nu a dus la dezagregare, ci, din contra, in conditiile singulare ale acestei mari insule din Oceanul Indian, au fost marcate de o profunda tendinta spre unitate. Asa se explica o anumita capacitate a oamenilor si a locurilor de aici de a se supune tendintei spre convergenta si conciliere a contrariilor, iar, in final, de asimilare intr-un tot unitar.

Cu toate diferentele in modul de viata, reflectand in buna parte particularitatile mediului, putem spune ca Madagascarul reprezinta, astazi, o singura arie spirituala de origine malaezo-polineziana, bazata pe o comunitate de tehnici economice ce combina cultura orezului si cresterea sentimentala a boului zebu. Este o comunitate de limba cu aspecte dialectale diferite, o comunitate de credinta ce asociaza cultul stramosilor cu un sistem de interdictii ce au rezistat introducerii crestinismului.

Desi economia malgasa se remarca prin diversitate, agricultura ramane, de departe ramura ei de baza. Astfel, in agricultura malgasa este ocupata peste 80% din populatie. Pe de alta parte, industria, inca embrionara, se bazeaza, in cea mai mare parte, tot pe materii prime agricole sau animale. De asemenea, veniturile populatiei provin, in primul rand, din vanzarea unor produse alimentare.

Agricultura malgasa are doua sectoare distincte: cel traditional, care detine ponderea principala, cuprinzand culturi alimentare pe terenuri obtinute prin defrisare, la care se adauga o crestere extensiva a bovinelor si cel modern, practicat pe plantatii, cu caracter comercial, orientat cu precadere spre export.

In Madagascar cultura plantelor agricole inseamna, in primul rand, cultura orezului, cereala cea mai reprezentativa a tarii. Adus cu secole in urma de principalele grupuri de populatie malgasa, orezul este, astazi, aproape omniprezent in cuprinsul Madagascarului, cu exceptia doar a regiunii de sud, semiarida. Orezariile ocupa cele mai intinse suprafete cultivate si, implicit, pe ele lucreaza cea mai mare parte din populatia rurala.

Cresterea animalelor constituie o alta ocupatie importanta, uneori principala pentru unele grupe de populatie malgasa. Toti malgasii cresc intr-o maniera mai mult sau mai putin extensiva, turme mai mari sau mai mici de zebu, acestea constituind o importanta sursa de profit pentru economia malgasa.

Poporul malgas, foarte omogen, in prezent, ca structura nationala, s-a constituit tarziu, prin aporturi din toate orizonturile Oceanului Indian, caci Madagascarul a fost, si in trecut, un pamant foarte primitor. Aici au venit valuri dupa valuri de imigranti, in grupuri mai mari sau mai restranse. Diversitatea lor, esalonarea sosirii in insula si geografia acestui vast teritoriu insular au favorizat compartimentarea grupelor umane, dar unitatea limbii pe intreg cuprinsul sau nu a fost compromisa. Aceasta a ramas, de-a lungul secolelor, numitorul comun al regatelor malgase si s-a imbogatit pe masura unor noi aporturi lingvistice.

In Madagascar orasele nu sunt prea mari. Desi insula este presarata cu o puzderie de mici orasele, populatia urbana este inca putin numeroasa, doar 20% din locuitorii ei traind in centre urbane.

In conditiile naturale si istorice ale Madagascarului, unde exista atatea tinuturi si numeroase grupuri de populatie, este si firesc ca acestora sa le corespunda, fiecaruia, centre urbane de importanta regionala. In aceasta categorie, legata de conditiile locale, intra asa-zisele "orase interioare" intre care reprezentantul cel mai tipic este insasi capitala tarii, desi, in prezent, functiile specifice de capitala o ridica cu mult deasupra tuturor celorlalte centre urbane malgase.

Veselina Urucu, Aurel Zamfirescu Popas in Insula Comorilor