Importanta geostrategica si geopolitica a
Dunarii fluviale
Dunărea este al doilea ca lungime între fluviile Europei (după Volga), fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Acesta izvorăşte din munţii Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach şi Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m), şi se unesc în Donaueschingen (678m) în curtea castelului Fürstenberg. Dunărea curge către sud-est pe o distanţă de aproximativ 2860 km, până la Marea Neagră. La vărsarea râului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.
Dunarea are o importanta deosebita sub multiple aspecte pentru tara noastra. In acelasi timp datorita unor caracteristici naturale exceptionale (volumul de apa al fluviului) are influenta asupra clorlalte elemente naturale, indeosebi in navigatie.
Cursul sau are un pronuntat caracter unitar, avand in acest fel caracteristicile unei unitati naturale distincte in ansamblul unitatilor regionale ale Romaniei. Este mai putin o unitate de “relief” (ca celelalte unitati naturale, desi relieful jos- lunca si valea- este foarte expresiv) si mai mult o “hidrografie” (similara in unele aspecte Marii Negre).
Aceasta unitate regionala grefata pe un sistem hidrografic de mari dimensiuni este totodata si un element de legatura intre unitatile conexate: Muntii Banatului, Podisul Mehedinti, Podisul Getic, Campia Romana, Podisul Dobrogei, Delta Dunarii si chiar Marea Neagra. Totodata spre Dunare “graviteaza” si spatii mai indepartate, direct sau indirect, prin intermediul retelei hidrografice regionale si continentale (sistemul Rin-Main-Dunare).
Aceasta unitate regionala deosebita -Dunarea- are si un spatiu adiacent de influenta direct care poate fi considerat functional “legat” de fluviu si tratat ca atare.
1. Navigatia pe Dunare
Una dintre cele mai mari posibilitati oferite de Dunare o constituie transporturile navale.
Aceasta posibilitate va fi amplificata prin punerea in functiune a sistemului trenseuropean Rin-Dunare, axa de navigatie de importanta europeana, care va conecta prin intermediul fluviului tari din vestul, centrul continentului si de la Marea Neagra.
Aceasta posibilitate va fi amplificata prin punerea in functiune a sistemului trenseuropean Rin-Dunare, axa de navigatie de importanta europeana, care va conecta prin intermediul fluviului tari din vestul, centrul continentului si de la Marea Neagra.
Conditiile naturale de navigatie rezulta din analiza caracteristicilor Dunarii.
Rezumand, putem spune ca exista conditii pentru o navigatie maritima (pe “Dunarea fluviala”, in amonte de Braila, cu un pescaj de 2 m.).
Existenta unor impedimente (“bara” de la Sulina, zapoare sau blocari accidentale) influenteaza uneori navigatia.
Porturile Dunarene sunt fluvio-maritime (Sulina, Tulcea, Braila) si fluviale (celelalte porturi).
Sulina este un port liber (“porto-franco”) cu traditii comerciale si de tranzit in secolul trecut; este in prezent un port de transbordare, dar se afla in curs de amenajare ca port maritim.
La Tulcea se aduc concentrate feroase, bauxita, peste; este, de asemenea, un port de unde se coordoneaza transportul fluvial si activitatea economica a Deltei.
La Galati a fost construit un port mineralier nou (pentru aprovizionarea industriei siderurgice), in continuarea celui comercial; este cel mai activ port romanesc la Dunare.
Braila este un port de traditie, cu un profil complex (produse agroalimentare, produse din lemn, materiale de constructie, utilaje etc.).
La Calarasi se aduc materii prime pentru industria siderurgica, la Giurgiu produse petroliere si materii prime, iar la Turnu Magurele materii prime; la Drobeta-Turnu Severin se aduc produse siderurgice si se expediaza produse din lemn, iar portul Orsova este utilizat pentru tranzitul minereului de fier si cocs, necesar siderurgie resitene.
Edwin Glaser, Dreptul internațional fluvial, Editura Academia, București, 1973.
Edwin Glaser, Badulescu Ion, Gheorghe Canja, Contribuții la studiul istoriei regimului internațional de navigație pe Dunăre, București, 1957.
Soare Ionica, Spațiul dunarean fluvio-maritim, Studiu de geografie umană și economică, Editura Negro, Galați, 2004.
Petre Gîştescu, Fluviile Terrei, Bucureşti, 1990.
I. Conea, Geopolitica - o ştiinţă nouă, v. „Geopolitica", Iaşi, 1994.
Christian Daudel, Geografie, geopolitică şi geostrategie: termeni în schimbare, v. „Geopolitica", 1994.
P. P Panaitescu, Introducere in istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969
Universitatea Dunărea de Jos GALAȚI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE
MASTER DREPTUL EUROPEAN AL AFACERILOR
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
