Furtuni și Inundații

FURTUNI SI INUNDATII

De-a lungul istoriei, furtunile si inundatiile au provocat distrugeri si pierderea multor vieti omenesti. Unii experti considera ca, partial, activitatea umana este responsabila pentru cresterea frecvemtei si a intensitatii multor dezastre naturale.

Furtunile sunt perturbari severe ale atmosferei. Din punct de vedere stiintific, metereologii considera furtunile drept sisteme metereologice având viteze ale vântilui de intensitate 10 pâna la 12 pe scara Beaufort. Vânturile de intensitate 10 ating viteze de 88-101 km/h, iar cele de intensitate 11 ating 102-117 km/h cauzînd furtuni violente. Vânturile care ating viteze mai mari de 117/km/h - intensitate 12 – sunt numite vânturi de intensitatea uraganului.

Anual, vânturile intense provoaca multe distrugeri. De-a lungul coastelor, ele dau nastere unor valuri de furtina violente care pot provoca stricaciuni imense, an regiunile reci viscole orbitoarre, si desert furtuni de nisip.

An noaptea de 15-16 octombrie 1987, sud-estul Angliei a fost atins de un vânt de forta uraganelor, cu rafale ce au atins aproximativ 170 km/h. Nouasprezece persoane au murit, peste 15 milioane de arbori au fost doborâti, acoperisurile s-au prabusit, geamurile s-au spart si hornurile caselor au fost distruse. Cel mai mult a avut de suferit Sussex-ul. În Sussex-ul de Est, aproximativ 200 de rulote au fost distruse. Soselele ti câile ferate au fost blocate de arborii prabusiti. Curentul electric si liniile telefonice au cazut si unele sate nu au mai avut energie electrica timp de o saptamâna. Aceasta furtuna de mare intensitate parea sa fie cea mai puternica, dupa cea din 1703.

Nimeni nu anticipase violenta furtunii din 1987. ea a luat nastere dintr-o puternica depresiune atmosferica din Golful Biscaya. Existau însa prea putine vase în zona care sa observe aceste evolutii si care sa transmita informatiile catre computerele metereologice britanice.

Furtuna din 1987 era de neegalat în memoria oamenilor dar aceasta a fost urmata de altele âîn ianuarie si februarie 1990, când au murit 46 de oameni în Marea Britanie si 49 în nordul Europei. Cu toate ca aceste furtuni aveau intensitatea unor uragane, practic ele nu erau uragane propriu-zise. Metereologii utilizeaza acest termen pentru un tip special de furtuni tropicale.

Furtunile care au lovit Marea Britanie în 1987 si 1990 au fost cauzate de fronturile depresionare care se formeaza la latitudini mijlocii, unde se întâlnesc curentii reci de aer polar cu cei calzi, subtropicali.

Pe o harta metereologica, depresiunile atmosferice intense se caracterizeaza printr-o serie de izobare foarte apropiate. Cu cît izobarele sunt mai apropiate, mai compacte, cu atât vântul va fi mai puternic. Uraganele, numite si cicloane tropicale din cauza ca se formeaza în largul oceanelor, la tropice, aproximativ între 5 si 25 grade nord si sud de Ecuator, sunt cele mai distrugatoare furtuni.

Uraganele sunt mase rotitoare de aer umed, a caror viteza poate atinge pâna la 300 km/h. Ele se opresc foarte repede daca ajung deasupra uscatului rece sau al apelor reci, când îsi pierd din energia preluata în urma evaporarilor din apa marina calda. Metereologii urmaresc traiectoria de deplasare a uraganelor prin intermediul fotografiilor transmise de sateliti artificiali si transmit evertismente pentru comunitatile aflate an pericol. Marile uragane, pe care metereologii americani le-au botezat cu numele de fete sau baeti, provoaca însa si astazi mult haos.

De exzemplu, în septembrie 1988, uraganul Gilbert, cel mai puternic înregistrat pâna astazi în America, a lovit vestul statului Indiana si Mexicul provocând 300 de morti. În septembrie 1989, uraganul Hugo a lovit vestul statului Indiana si sud-estul Statelor Unite: cel putin 70 de persoane au murit si paguba materiala a fost estimata la 7.000.000.000 dolari SUA

Tornadele sunt mase rotitoare de aer, în forma de pâlnie, având în centru o intensitate foarte scazuta a aerului. Ele sunt mici dimensiune, diametrul lor depasind rareori 0,5 km. Au o viata foarte scurta, rar depasind o ora. Viteza curentilor de aer din interiorul tornadelor nu este cunoscuta – aparatele de masura sunt de obicei distruse – dar ele pot scoate arborii din radacini si pot ridica de la sol automobile sau rulote. Tornadele se formeaza mai ales la latitudini mijlocii, cum ar fi în vestul mijlociu al Statelor Unite. De exzemplu,

în 1925 o tornada a maturat statele Missouri, Illinois si Indiana, ucigând 689 persoane.

Cu toate acestea, numarul record de morti a fost înregistrat în 1989, în Bangladesh, dupa trecerea unei tornade care a ucis 1.300 de persoane. Uneori si în Marea Britanie apar tornade. În august 1989, o tornada cu curenti de aer având o viteza de aproximativ 160 km/h, a lovit o tabara din Pwllheli, în nordul Tarii Galilor. Fronturile depresionare sunt adesea însotite de fulgere si tunete. Aceste fenomene apar mai ales de-a lungul fronturilor reci, unde aerul cald se ridica cu repeziciune deasupra unei margini de aer rece care avanseaza. În aerul ce se înalta se formeaza nori imensi, închisi la culoare, de cumulonimbus, ce sunt responsabili de aparitia descarcarilor electrice.

Furtunile însotite de descarcari electrice pot sa apara si atunci când încalzirea excesiva a uscatului provoaca curenti ascensionali de aer umed puternici. Furtunile cu descarcari electrice sunt cele mai obisnuite forme de furtuni. În medie, în întreaga lume, au loc zilnic aproximativ 45.000 de asemenea furtuni. Fulgerele reprezinta pericole majore în decursul unei furtuni. În 14 iunie 1914, fulgerele au ucis în Wandsworth, Londra, sapte persoane care se adapostisera sub un copac. În acelasi an, doar în Marea Britanie au fost ucise de fulgere 31 de oameni.

Grindina, un alt fenomen ce însoteste furtunile, poate produce de asemenea multe stricaciuni. Anual, doar în Statele Unite grindina produce recoltelor agricole pagube ce totalizeaza aproximativ 1 miliard de dolari si înca 75 milioane de dolari paguba proprietatilor si septelului. În 1985, în India, o furtuna groaznica, însotita de grindina, a ucis 246 persoane.

Potopul ia nastere atunci când vînturile puternice matura suprafata marilor si ridica nivelul apelor locale. Daca acestea coincid cu momentele de flux, nivelul apelor creste repede si valurile imense depasesc digurile de aparare, acoperind cu apa zonele de coasta.

Acest fenomen se petrece adesea în delta Gangelui din Golful Bengal, atunci cînd uraganele, sau ciclonii tropicali, dupa cum mai sunt denumite aceste vânturi, lovesc cu mare intensitate insulele din jur. În noembrie 1970, o asemenea furtuna a dus la disparitia a aproximativ un milion de oameni

În ianuarie 1953, un potop masiv sa produs în Europa de Vest când un sistem intens de joasa presiune s-a centrat deasupra Marii Nordului. Fluxuri neobisnuit de ridicate, însotite de vânturi ce atingeau pâna la 180 km/h, au ridicat brusc apa de suprafata. Valurile puternice au lovit digurile de pe tarm, de-a lungul coastei plandeze, inundând patru procente din suprafata Olandei. Peste 30.000 de case au fost distruse sau afactate si 1.800 de persoane si-au pierdut viata atunci când valurile imense au atins digurile de coasta din Norfolk, Suffolk si Essex.