Europa

Relieful se inscrie ca un element fundamental al peisajului natural. Exista pe suprafata globului teritorii de stat predominant muntoase (Bolivia, Peru, Ethiopia) unde muntii ocupa partile centrale. In altele, relieful major il formeaza podisurile mai inalte sau mai joase delimitate de lanturi periferice de muntii (Mexic, Spania, Iran, Arabia Saudit, Australia, India) ori campiile (Olanda, Germania, Polonia) sau o proportie sensibil egal intre anumite dealuri si campii (Romania). In multe tari suprafata deserturilor ocupa o intindere apreciabila (Algeria, Libia). In viata multor state, relieful a jucat un rol primordial in istoria lor. Ethiopia, tara muntoasa, a fost multa vreme ferita de atacurile dusmane, mentinandu-se astfel independent national. Dar in acelasi timp fragmentarea podisului in masive inalte numite Ambas, despartite de vai adanci unitatii teritoriului national. Fiecare din aceste masive isi avea viata proprie fiind conduse de rase locale care intretinea tendinte divergente separatiste. Dezvoltarea acestei tarii de-a lungul mileniilor a fost incontestabil favorizata de relief. Exemplu similar ni-l ofera Andora care asezata in inima Pirineilor, beneficiind de izolarea sa intre muntii a devenit principat independent inca din secolul al VIII lea. Europa reprezinta o parte dintr-o intins placa litosferica ce cuprinde si o mare parte din Asia care s-a format in mai multe momente principale. Europa este un continent natal deoarece atat noi cat si stramosii nostri suntem de origine europeana. Europa este formata din tari, insule, oceane, ape, etc. Astfel suprafata planetei noastre totalizeaza 510 mil. Km2 din care 361 mil. Km2 (71%) sunt constituite din mari si oceane, care impreuna alcatuiesc oceanul planetar, iar restul 149 mil Km2 (29%) le reprezinta uscaturile (continente si insule). Continetele mai mari sunt despartite de oceane, atunci insa cand sunt mai apropiate de ele, separarea este facuta si de mari. Marea Mediterana, Marea Rosie, ambele delimitand Europa, Africa si Asia sau Marea Antilelor (Caraibelor), intercalate intre cele doua Americi. Insulele sunt mici ca intindere, pana la 2 mil. Km2 (Groenlanda). Cele mai multe arhipelaguri se gasesc in vecina tatea continetelor de care au fost separate prin procese tectonice ce au afectat scoarta terestra sau prin transgresiunea apelor marine. Ele se numesc insule continentale (Arhipelagul Japonez, Filipine, Indonezia). Altele sunt imprastiate in largul oceanelor, departe de uscaturile limitrofe avand fie o origine vulcanica, fie o origine caraligena. Acestea poarta numele de insule oceanice deoarece sunt pulverizate in largul Oceanului Pacific, sau in Oceanul Indian. Atat continentele cat si insulele sunt in intregime incorporate in componenta retelei de state sau de teritorii neautonome. Oceanul si marile insa se ataseaza ca parti ale statelor numai in zona continu - uscaturilor in spatiul marii teritoriale. Restul suprefetelor marine ies de sub ...

1. A. B#rsan - Mic Atlas Geografic, editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, Bucure[ti 1978

2. E. Campus - |n]elegerea balcanic`, Editura Academiei Republicii Socialiste Ram#nia, Bucure[ti 1972

3. Stevghe Colt` - Romania [i colaborarea balcanic`, Editura politic`, Bucure[ti 1973

4. I. Clo[c`, C. Mihail` - Organiza]ia Statelor Americane. De la principii la realit`]ii. Editura politic`, Bucure[ti 1974

5. Claudiu Siurc`neanu - Statele pe harta lumii, Editura politic` - 1983

6. C-tin C. Giurescu Dinu. Giurescu (1974) Istoria rom#nilor, Editura {tiin]ific` - Bucure[ti

7. Mircea Mih`i]` - Enciclopedia Statelor [i Lumii, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, Bucure[ti 1981

8. M#ndru] O., Negu] I. - Geografia continentelor, Editura