Se stie ca rezervele de energie ale Oceanului Planetar sint colosale. Asa dar, energia interna, corespunzatoare incalzirii suprafetei apelor oceanice, in comparatie cu cele fluviale, sa zicem cu 20 C, are o marime de cca 10^26 J. Energia cinetica a curentilor oceanici este egala aproximativ cu 10^18 J. Insa oamenii pot utiliza doar o cantitate infima din aceasta energie, dar si accea cu cheltuieli foarte mari, asa ca acest fel de energetica pina acum pirea putin respectiva. Dar epuizarea rapida a rezervelor de combustibili mineral (in primul rind petrol si gaze naturale), folosirea carora sint insotite de murdarirea mediului inconjurator (incluzind si asa zisa, murdarire termica, si marirea in proportii infioratoare a nivelului de bioxid de carbon din atmosfera), resursele limitate de uran (din folosirea lui in energetica, rezulta deseuri radioactive) si incertitudinea atit a duratei, cit si a consecintelor ecologice la folosirea industriala a energiei termonucleare, ii pune pe savanti si ingineri sa acorde mai multa atentie cautarii a noi posibilitati rentabile pentru utilizarea surselor energetice nelimitate si nepoluante, dar nu numai a variatiei nivelurilor riurilor, dar si a caldurii solare, vintului si energiei Oceanului Planetar. Cercurile largi ale societatii, dar si multi specialisti inca nu stiu, ca lucrarile privind cautarile metodelor de extragere a energiei din mari si oceane au capatat in ultimii ani in unele tari proportii mari, iar perspectivele devin din ce in ce mai promitatoare.
Cea mai evidenta metoda de folosire a energiei oceanelor prezinta constructia elctrocentralelor de flux (CFE). Din 1967 functioneaza o a astfel de centrala electrica cu puterea de 240 mii kW, cu randamentul de 540 mii kW*h. Inginerul sovietic Bernstein a prelucrat o metoda de constructie a bloculurilor CFE, impinse pe suprafata apei in locurile necesare, a calculat procedura rentabila de punere in circuit a CFE, in ceasurile de maxima incarcare a liniei electrice. Ideile lui au fost verificate la CFE, construita in 1968 in Chislaia Guba, linga Murmansk.
O posibilitate neasteptata a energeticii oceanice a devenit cresterea pe plute in ocean a algelor gigantice chelp, care usor pot fi transformate in metan pentru schimbul energetic cu gazul natural. Dupa datele existente, pentru asigurarea deplina cu energie a fiecarui om consumator este necesar doar un hectar de plantatii de chelp.
O atentie deosebita a capatat,, conversia energetica oceanotermica, adica obtinerea energiei electrice pe contul diferentei de temperatura intre apele de la suprafata si cele de la adincime ridicate de pompe, de exemplu la folosirea la un ciclu inchis al turbinei a lichidelor volatile cum sint propanul, freonul sau amoniacul. Intr-o masura oarecare analog, dar probabil de o perspectiva mai indepartata este obtinerea energiei electrice pe baza deosebirilor dintre apa sarata si cea dulce, de exemplu apa de mare si apa din riuri.
Nu putina arta inginereasca ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
