Echilibrul dinamic în ecosistem

Stabilitatea si armonia interioara a biocenozei presupune un echi libru intre diversele sale componente si procese. Dupa o parere larg raspindita, stabilitatea ecosistemului este intemeiata pe echilibrarea fortelor antagoniste, pe armonizarea contradictiilor interioare. Se stie ca fortele antagoniste din ecosistem se tin reciproc in sah, de exemplu, omizile de lepidoptere miniere si himenopterele parazitoide, soarecii si bufnitele, bacteriile si protozoarele din sol. De aici ar rezulta o stare constanta de armonie a vietii in cadrul biocenozei, o armonie a vietii cu mediul, sau un echilibru biocenotic.

Excesul produs de natura, prin cresterea nemasurata a uneia cTiii fortele biocenotice, este inlaturat prin cooperarea tuturor fortelor biocenotice, instalindu-se astfel un echilibru biocenotic (M o b i u s, 1877). La nivelul ecosistemului actioneaza un mecanism similar, prin mijlocirea caruia se instaleaza echilibrul ecologic (Thienemann, 1956), pe care unii il considera principiul fundamental al structurii ecosistemelor.

S-a remarcat insa (J e r m y, 1957) ca notiunea de echilibru nu este univoc si acceptabil definita in ecologie. Termenul provine din mecanica7 unde este definit ca o stare ce se atinge atunci cind doua forte antagoniste, care actioneaza asupra aceluiasi punct, ar putea fi inlocuite cu acelasi efect, printr-o singura forta, egala cu suma celor doua forte antagoniste, ea rezultind din paralelogramul de forte (fig. 78). Daca rezultanta este egala cu zero, inseamna ca cele doua forte antagoniste se echilibreaza. Nu stim daca acest con cept al mecnicii newtoniene (clasice) a influentat reprezentarile ecolo giei despre echilibrul bioceiiotic. Dar asemanarea intre acceptiunea echilibrului in mecanica si in ecologie este frapanta. Speciile sau gru parile de specii sint analoage cu fortele antagoniste care actioneaza asupra unui punct si se anuleaza reciproc. Daca in ecosistem persista si fitofagele si zoofage, inseamna ca rezultanta acestor forte este egala cu zero, deoarece altfel structura biocenotica s-ar dezagrega. Dar in mecanica starea de echilibru este asociata cu absenta oricarei miscari. Dupa legea I-a a mecanicii newtoniene, un sistem ramine in echilibru atita timp cit nu-1 pun in miscare nici un fel de forte exterioare.

Dar biocenoza se afla in permanenta miscare. Transfor marea necontenita, lenta, a biocenozei, nu duce in mod necesar la disparitia structurii biocenotice. O padure este cuprinsa intr-un per manent proces de transformare cantitativa si calitativa, dar se pas treaza ca padure sute de ani.

Daca conditiile de insolatie devin mai slabe, deci se modifica in favoarea plantei skiofile, aceasta se dezvolta optim si in detrimentul partenerului lucifil. Biosistemul ramine si acuma functional. Se de plaseaza numai punctul de sprijin, de la un component la altul. Pe baza aceasta Elenkin a formulat principiul echilibrului mobil: pe fondul unor oscilatii permanente, comunitatea biotica se mentine ca intreg, in timp ce ...