COREEA DE SUD Suprafata 98484 km Asezare geografica 33°7' - 38°30' N, 125°-129°40' E Populatia 43268000 locuitori Densitatea populatiei 425 locuitori/km Capitala si cel mai mare oras Seul (Seoul). 10920000 locuitori Limba oficiala coreeana Produse importate titei, substante chimice organice, piese de masini, orez Produse exportate produse chimice, imbracaminte. placaje, piese de masini electrice, incaltaminte, otel, nave Moneda oficiala won (1 won = 100 jeon) Produsul intern brut 78.950 milioane dolari SUA Forma de stat republica prezidenţială
2. Peninsula Coreea
2. Peninsula Coreea
3.Scurt istoric
Teritoriul peninsulei a fost populat încă din cele mai vechi timpuri. În anul 918 ia fiinţă regatul Goryeo, condus de dinastia Goryeo, care a continuat să existe până la invazia mongolilor din anul 1258. În secolul al XVII-lea statul este stăpânit de dinastia chineză a manciurienilor care l-a izolat de lumea externă. În anul 1895 se instaureză protectoratul Japoniei, iar în 1910 Coreea este anexată de aceasta.
În 1945, după capitularea Japoniei, Peninsula Coreea a fost ocupată de către URSS şi SUA. Armata Roşie, care plănuia să invadeze Mancuria, a ocupat, în vara anului 1945, partea de nord a peninsulei. La rândul lor, trupele americane au intrat în partea de sud. După modelul Germaniei, statul astiatic a fost împărţit în două: partea de nord, aflată sub influenţa sovietică, şi sudul, aflat sub controlul americanilor. Cei doi mari câştigători ai celui de al Doilea Război Mondial, URSS şi SUA au convenit însă că divizarea să fie una temporară, urmând să se revină la vechile graniţe sub conducerea unui guvern naţional.
Divizarea Coreei
Graniţa dintre cele două a fost stabilită pe paralela de 38 de grade, lucru pe care Stalin l-a acceptat deoarece, chiar dacă lăsa două treimi din populaţie în sud, plasa sub influenţa sovietică şi chineză zona nordică mult mai industrializată. La rândul sau, preşedintele american Harry Truman dorea această graniţă fixă pentru că servea intereselor SUA de a rămâne o putere importantă în Pacific. În partea de nord, sovieticii împreună cu chinezii au instalat un guvern comunist, care să servească intereselor lor, suprimând totodată şi o serie de revolte împotriva regimului
Războiul din Coreea
A fost un conflict militar între Republica Coreea(cunoscută cu precădere drept Coreea de Sud) şi Republica Populară Democrată Coreană (respectiv Coreea de Nord).
Coreea de Sud a avut drept aliaţi Naţiunile Unite, iar Coreea de Nord a fost sprijinită de Republica Populară Chineză cu ajutor militar din partea Uniunii Sovietice.
Războiul a început la data de 25 Iunie 1950, iar finalul războiului a coincis cu semnarea unui armistiţiu la data de 27 Iulie 1953.
4.Politica
Conform Constituției adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică prezidențială, unde președintele și Cabinetul (Consiliul de Stat) exercită puterea executivă, iar Parlament Unicameral (Adunarea Naţională) cea legislativă. Mandatul președintelui este de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct.
Alegerile sunt libere, principalele partide politice sunt Partidul Democrat, Partidul Liberal Progresist, Alianţa speranţei pentru viitor, Partidul Marii Naţiuni.
Conform Constituției, Coreea de Nord este o republică socialistă, dar mulţi o consideră o dictatură absolută de tip stalinist, Kim Il Sung a înlocuit marxismul cu ideologia juche(poate fi privită ca o “dictatură ereditară”).
Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al cărui rol conducător este ancorat în constituție.
5.Economia
Datorită investiţiilor străine, politicii democratice şi valorii economiei libere de piaţă, Coreea de Sud a avut un avânt economic exploziv după anii 50’. PIB-ul a crescut în medie cu 8% pe an, de la 2.7 mld. $ în 1962 la 230 mld. $ în 1989.
Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din categoria țărilor dezvoltate. Are a douăsprezecea economie la nivel mondial și a treia în Asia, după Japonia și China. Cel mai mare partener comercial și de export al Coreei de Sud este, astăzi, China. Țara a avut o creștere economică rapidă datorită exporturilor de produse finite, fiind una din cei Patru Tigri Asiatici. Coreea de Sud poate fi văzută ca un exemplu pentru modelul economiei de piaţă liberă.
Este de tip centralizat, neizbutind să producă îndeajuns de multă hrană și produse de consum pentru cetățeni, fiind bazată pe industria grea şi pe agricultură( în cooperativele agricole se cultivă orez, porumb, orz și legume). Statul are bogate resurse subterane de minerale, printre care cărbune, fier și magneziu pe care le exportă în cantități mari în Republica Populară Chineză, cel mai important partener comercial al Coreei de Nord.
Coreea de Nord are o economie controlată de stat, cu o planificare centralizată. De asemenea este una dintre puţinele state din lume cu o economie închisă, aproape autarhică.
Indicatori economici
Industria
Coreea de Sud are o varietate de minerale, inclusiv wolfram, antracit si cantitati mici de minereuri de fier. caolin. argint. zinc, plumb si aur. Acestea au ajutat la cresterea industriilor. Alaturi de o administrare eficienta. munca ieftina si o forta de munca bine educata si de incredere.
Coreea de Sud este a treia mare natiune industriala in Asia. dupa Japonia si China. Exista numeroase industrii de produse electronice, mase plastice. produse chimice, automobile. constructii navale. incaltaminte si imbracaminte.
Succesul recent a fost realizat prin concentrarea asupra pietei de export. indeosebi pentru Japonia. America de Nord si Europa de Vest.
Coreea de Nord este o ţară bogată în minerale. Industria s-a dezvoltat putin, dar lipsa de organizare şi de valută străină a avut ca rezultat o creştere economică foarte lentă în ultimii ani. Principalele industrii sunt cele de maşini, miniere, de produse militare, din bumbac, de produse metalurgice si de prelucrare a alimentelor.
Principalele minerale sunt fierul din Musan, manganul, zincul, plumbul, cuprul si uraniul. Multe industrii s-au dezvoltat in timpul ocupatiei japoneze din anii 1910-1945. De atunci, industriile s-au nationalizat si noile dezvoltari au fost limitate. Industriile create mai recent sunt cele de ciment, produse chimice si bunuri usoare, indeosebi produse textile, care folosesc fabrici automatizate moderne.
Pyongyang si Chongjin (754128 locuitori) sunt principalele centre industriale.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.