Posibilitatile in resurse energetice oferite de Terra pentru viitor sunt limitate. Consumul acestor resurse reclama o mai judicioasa folosire a lor pe plan regional si national.
Omul a reprezentat un consumator de energie inca din epoca primitiva. Au fost gasite urme de carbune pe vetrele unor asezari omenesti la popoarele din Egiptul si Grecia antica, la romani, chinezi, urme ce dateaza din mileniile II-I i. e. n. In secolul al X- lea, vikingii folosesc carbunii, fiind gasite urme pe vetrele din Groelanda. In secolul al XI lea, in Germania incepe sa fie exploatat carbunele la Zwichau, iar in Marea Britanie apar cateva bazine de exploatare (Midlands, Cardiff, Durban, Yorkshire), in secolul al XVIII lea. O lunga perioada de timp, carbunii au constituit principala sursa de energie, influentand puternic economia mondiala.
Secolul al XIX-lea a fost denumit metaforic secolul carbune.
Nevoia mereu mai mare de energie a societatii a determinat descoperirea si exploatarea unor noi surse cu utilizare larga (petrol, gaze naturale, energie hidroelectrica si atomica s.
a.), fara sa elimine insa carbunele din balanta energetica.
Mai mult chiar, productia de carbune a crescut continuu in anumite state.
Zacamintele de carbuni s-au format in urma procesului de incarbonizare a unor mari mase vegetale, acumulate in perioade geologice, in conditiile existentei unei vegetatii abundente si a unor bazine subsidente, in care au putut lua nastere stratele de carbune, uneori de ordinul sutelor.
Bazinele carbonifere difera mult intre ele, in functie de calitatea carbunilor si de conditiile de exploatabilitate. Cele mai pretuite sunt bazinele huilifere, bazine ce contin carbune cocsificabil, cu o capacitate calorica ridicata (6600-8600 kcal/kg), utilizabil si in industria chimica. Bazinele de carbuni bruni si ligniti contin carbuni de calitate inferioara (1600-7000 kcal/kg.), folositi in cea mai mare parte in calitate de combustibil. Un carbune in formare este turba, acumulata in cantitati mari in mlastinile din nordul Europei, Asiei si Americii de Nord.
Rentabilitatea exploatarii unui bazin carbonifer este stabilita in functie de adancimea si grosimea stratelor de carbune.
Cele mai rentabile exploatari sunt cele efectuate la suprafata, cu utilaje de mare capacitate. In partea de est a Germaniei, carbunele se extrage aproape in totalitate in cariera, in S.
U. A. in proportie de 50%, in C.
S.
I. 35%. Exista insa si cazuri (nordul Frantei si in Belgia) in care stratele sunt relativ sarace in carbune, dar acesta este de buna calitate. In situatia in care grosimea stratelor este mare, permit exploatarea mecanizata (baz. Ekibastuz din C.
S.
I. unde un strat atinge grosimea de 100m), pretul tonei de carbune fiind scazut.
Din punct de vedere al tectonicii, bazinele carbonifere se impart in bazine de geosinclinal, cu strate intens cutate si faliate, ceea ce complica exploatarea (bazinul Lancashire din Anglia) si bazine de platforma, cu ...
Alexandru D., Negut S. (Coord.) - Geografie economica mondiala. Principalele resurse ale Terrei si industriile de prelucrare., Bucuresti, Atelier Poligrafic ASE, 1993
Negut Silviu, Suditu Bogdan - Geografie economica mondiala, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001
Bran Florina, Istrate Ion, Rosu Anca Gabriela - Geografia economica mondiala, Editura Economica, 1996
Teodorescu Valentin, Alexandrescu Valeria - Terra- Geografia resurselor, Bucuresti, Editura Fundatiei "Romania de maine", 2001
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
