Clisura Dunării

Dupa orizontul larg, cu monotonia campiilor fara sfarsit ale pustei ungare, in care privirile se pierd ca intr-un fel de somnie, dupa valsul lent straussian, al apelor de culoarea peruzei, Baziasul - KM 1 al Dunarii romanesti - se iveste ochilor prin explozie. Zarea s-a ingustat intr-o clipa, sugrumata de munti. Balcanii si Carpatii isi amesteca umbrele sugerand imagini de ere geologice. Apasator si scund pana mai adineauri cerul a fost zvarlit in sus la o distanta imensa. Intregul univers acvatic a devenit fabulos, variat, policrom. Apele sunt negre de umbre, aerul e mai rece si totodata mai pur, eliberat de aromele toropite ale campiei. Vedem prin binocluri uriasele scuturi de porfir si bazalturi, ridicate trufas spre navala de ape, dar dupa o ora descoperim Cazanele Dunarii tot acolo, in acelasi punct - inverosimil statornic. Tarmurile se sparg in palnii de Soare, spre poiene cu flori si paraie idilice. Orizontul s-a stramtat iar. Din nou suflarea inghetata a muntilor. Am mai facut un pas spre Cazane. O pasare se roteste buimac deasupra catargului, apoi dispare in adancul de lumina voalata a zarii. A plonjat in ape ca o ghiulea.

In locul acela tasnesc muntii de calcar si gresii care ne asediaza in cateva clipe. Aerul s-a racit. Ziua se stinge. O poarta s-a deschis fara veste in urma-ne, pana la cer. Am intrat in Cazane! O clipa mai tarziu suntem surprinsi in plina furtuna. Totul se petrece aici prin soc, explozie. Furtuna din Cazane a venit cu toata gama de privelisti a unei naprasnice averse de tropice. Aerul aproape irespirabil, cu niagare de apa intunecand totul in jur, cu orga in crescendo a tunetelor si-n plus cu bubuitul ca de explozii al stancilor, cu balansul ametitor al vaporului, cu fulgerele care plantau in reflexul de ceruri al apelor, somptuosi brazi electrici violeti si albastri, desfacandu-si pe tot orizontul uriasele crengi de platina incandescenta. Fluviul s-a facut mai ingust decat Oltul. Fluviul abia daca depaseste - in medie - 100 de m. Uriase flori de anafoare fac ca stancile sa danseze ametitor. Dunarea cunoaste aici adancimi de ocean (Average - 56 de m) depasind pe alocuri 200 de m. Vasile Nicorovici Descriptio Romaniae Editura Sport - Turism, Bucuresti, 1982 Romania este opera Dunarii. Fluviu care i-a dat nu doar un hotar si un reper in lume, facand sa i se spuna Tara de la Dunare, dar i-a dat mai ales un spatiu, slefuindu-l pana la cel din urma amanunt. La inceputuri Dunarea era despartita in 2 bazine distincte. La nord-vest - o mare inchisa. La rasarit - Golful Marii Sarmatice Intre ele - zidul despartitor - Carpatii. A trebuit mai intai sa se zguduie si sa se miste Pamantul. Dunarea a fost nevoita sa ia cu asalt muntii. Asa au luat nastere Portile de Fier - Arcul de Triumf prin care noul fluviu isi face aparitia in Univers. Fluviul acesta, tulbure si albastru, naprasnic si calm, monoton si muzical n-a existat atata timp cat n-au existat Portile de Fier ...