Clima

Variabilitatea climatica a ultimelor decenii a fost cauza esentiala a cresterii cu 0, 50C a temperaturii globale din secolul al XX-lea (Briffa, D. R. si col., 1990; Houghton, R. A. si col., 1990 etc.). Insa inntrebarea oamenilor de stiinta din sistemul climatic si chiar a omului de rand este: cum va arata clima viitorului din cauza emisiilor crescut de gaze de sera? (Ed Deevey, 1969), clima actuala fiind destul de diferita de cea din trecut; a fost destul de greu pentru cercetatorii din domeniu sa raspunda la aceasta intrebare.

In jurul anilor 50 a fost studiata clima cuaternalului prin foraje marine de adancime si prin analiza izotopilor de oxygen (Emiliani, C., citat de Roberts, N., 2002). Rezultatele obtinute di analiza izotopului de oxygen prelevate de la mare adancime au relevant o schimbare continua a climei de-a lungul a milioane de ani (Prell, W. L., 1982 si Shacklleton, N. J. si col., 1988). Proiectul Climate Long-range Investigation, Mapping and Prediction (CLIMAP), initiat in jurul anilor 70, utilizeaza datele calotelor marine pentru a testa teoria astronomica a matematicianului sarb Milutin Milankovitch 1930 (Hays, J. D. si col. - 1976). La inceputul secolului trecut acesta combina cele trei cicluri cu periodicitate diferita, pentru a obtine variatia tadiatiilor solare primate de catre Pamant in ultimii 650. 000 de ani. Deoarece lipseau unele date climatice cuaternare, teoria lui Milankovitch nu a putut fii testata decat dupa initierea programului CLIMAP. Teoria prezenta date mai ales pentru variabilitatea radiatiei solare primate, in functie de latitudine si anotimp, permitand astfel elaborarea de prognoze pentru evolutia viitore a climei.

In figura 52 sunt explicate schimbarile radiatiei primate de emisfera nordica datorita variatiilor astronomice, precum si a altor modificari climatice de dupa ultimul maxim glaciar. Aceste variatii sezoniere nu au loc datorita incalzrii provocate de gazelle de sera.

Mitchael, J. F. B (1990) a lucrat cu doua modele climatice experimentale de circulatie globala. El nu presupune o dublare a CO2 Considerand parametrii orbitali terestri identici cu cei de acum 9. 000 de ani. Autorul ajunge la concluzia ca sunt diferente mari intre temperaturile globale si bilantul hidric.

Nici o paleoclima studiata nu ofera analogii pentru o incalzire de tipul celei asteptate pe viitor, datorita necooncordantei factorilor declansatori ai incalzirii, cum ar fi, de exemplu, variatiile arbitrare si conditiile limita, cum ar fi invelisul de gheata.

COHMAP Members 1988, bazandu-se pe modelele de circulatie generala prezentate, arata schimbarile cilmatice din Atlanticul de Nord (intre ultimul maxim glaciar si present). Autorii au pornit de la trei indicatori principali: variatiile polenului, variatiile nivelelor pe continente si variatia microfosilelor marine din ocean.

Simularile numerice au fost facute pentru fiecare 3. 000 de ani, folosindu-se schimbarile conditiilor limita (COHMAP-Members 1988). ...