Atmosfera

Limitele si forma atmosferei. Atmosfera este invelisul gazos al Pamantului, care participa odata cu el la miscarea rotatie si revolutie. Dupa unele din cele mai noi conceptii, ea reprezinta ultimul rest al materiei gazoase ce alcatuiesc cu miliarde de ani in urma planeta noastra. Asupra acestui invelisi actioneaza forta de actractie gravitationala a Pamantului sare scade in raport cu patratul distantei si forta centrifuga generate de miscarea de rotatie a globului care creste proportional cu departarea de axa de rotatie tinzind sa slabeasca forata de atractie. Limita unde cele doua forte se echilibreaza ar constitui, in mod teoretic, limita superioara a atmosferei. Aceasta se situeaza la 28000 km deasupra polilor pamantului si la 42000 km deasupra ecuatorului. In realitate insa moleculele atomii si ionii gazelor din stratele periferice ale atmosferei se deplaseaza foarte rapid atigand viteza critica de 11, 2 km/s viteza la care particulele scapa din campul de atractie al pamantului, parasesc atmosfera si patrund in spatial interplanetar, la o limita mult inferioara care este foarte celei teoretice. Aceasta dispersie care este foarte slaba, incat pierderile atmosferei sunt neinsemnate s-ar putea produce la inaltimea de peste 800-1000 km sau chiar de 2500-3000 km, considerata limita superioara a atmosferei, deoarece la acest nivel densitatea aerului se apropie de acea din spatial interplanetar. Unii cercetatori extind termosfera la departari de ordinal zecilor de raze terestre pana la la limita extrema a campului magnetic terestru. Intre atmosfera si spatiu cosmic practic nu exista o limba bine definita trecerea facandu-se treptat prin rarefierea din ce in ce mai mare a particulelor gazoase. Atmosfera este alcatuita din paturi de aer concentrice mai dese catre suprafata pamantului si mai rare in altitudine. Astfel 50% din masa acestui invelisi este concentrata sub inaltimea de 5 km, iar pana la inaltimea de 29 Km este concentrata aproape toata atmosfera (97%) . Cauza concentrarii aierului la suprafata pamantului o constitue forta sa gravitationala La partea inferioara atmosfera se intrepatrunde cu celelalte invelisuri alea globului, cu hidrosfera, litosfera si biosfera. Grosimea atmosferei este diferita in jurul pamantului. Prezinta grosim mai mari la ecuator si este mai turtit la poli din cauza miscarii de rotatie. Atractia exercitata de soare si luna determina in masa admosferei de flux si reflux (maree atmosferica), schimband periodic dimensiunile acestora. La fel, diurn si sezonier, dimensiunile si forma atmosferei sufera modificari in functie de incalzirea si racirea diferentiata a acestuia. Forma atmosferei in stratele mai inferioare este similara cu cea a pamantului (eliposid de rotatie), insa turtirea ei la pol si bombarea ei la ecuator este mai accentuata. De exemplu la poli, grosimea troposferei este de 9 Km, la ltitudinea de 45, de 11-12 Km, iar la ecuator de 16- 18 Km. In jurul ...