Atmosfera, cuvant compus de origine greaca (athmos = aer si spherein = sfera, invelis), desemnand invelisul de aer al Pamantului (a se vedea planeta Pamant). Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasa, continand insa si urme de substante solide, prezente in stare fin divizata.
Atmosfera de astazi a Pamantului contine azot (sau nitrogen) bimolecular (N2)in proportie de aproape 4/5 (78,2 %), oxigen bimolecular (O2) (20,5 %), argon, Ar, (0,92 %), bioxid de carbon, CO2, (0,03 %), ozon, oxigen trimolecular (O3) si alte gaze, praf, fum, alte particule in suspensie, etc.
Compozitia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de cand exista, de la o atmosfera primitiva (a se vedea atmosfera primitiva a Pamantului) la cea actuala, trecand prin mai multe faze intermediare, in decursul carora atmosfera si-a schimbat nu numai compozitia chimica, dar si alte caracteristici precum ar fi densitate, grosime, transparenta, etc. Atmosfera este numita in vorbirea curenta aer.
Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compozitia chimica a ei, prin aceasta influentand procesele climatice. In urma cu 4,56 miliarde de ani, are loc formarea globului pamantesc, fiind probabil in aceasta faza hidrogenul (H2) si heliul (He) deja prezent, care ulterior dispare.
Prin procesul de racire lenta a pamantului si in acelasi timp activitatea vulcanica aduce gaze la suprafata, rezultate prin reactiile chimice din straturile interne ale globului. Prin aceste procese a luat nastere o atmosfera cu o compozitie de ca. 80 % aus vapori de apa (H2O), zu 10 % aus bioxid de carbon (CO2) si pana la 5 bis 7 % din hidrogen sulfurat.
Aceasta combinatie de gaze poate fi si azi intalnita la emanatiile si eruptiile vulcanice. Lipsa precipitatiilor din acea perioada de timp se explica prin faptul, cu toate ca vaporii de apa sunt prezenti, suprafata pamantului fiind fierbinte, nu permite condensarea lor.
Provenienta apei pe pamant este de fapt o tema controversata. Prin scaderea temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat cu vapori de apa, cad sub forma de ploi de durata, in aceasta perioada formandu-se marile si oceanele.
Radiatia ultravioleta intensa determina o descompunere fotochimica a moleculelor de apa, metan si amoniac, prin acest proces acumulandu-se bioxid de carbon si azot.
Gazele mai usoare ca hidrogenul si heliul urca in straturile superioare ale atmosferei, pe cand gazele mai grele ca bioxidul de carbon se dizolva in mare parte in apa oceanelor. Azotul inert din punct de vedere chimic ramane neschimbat in atmosfera, fiind inainte cu ca. 3,4 miliarde de ani partea componenta cea mai importanta a atmosferei.
Oxigenul O2 care joaca si azi un rol deosebit de important
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
