Conservarea naturii, a frumusetilor patrimoniului natural national implica un echilibru rational intre progresul tehnico-economic si necesitatea de a mentine un cadru natural nealterat. Ca in toata Europa, si in Romania peisajul geografic, in general, si compozitia floristica si faunistica, in special, au suferit influenta multimilenara a omului. Exista insa multe arii, mai extinse sau mai restranse, unde componentele mediului natural s-au pastrat intr-o masura satisfacatoare, permitand supravietuirea unor animale, plante, asociatii vegetale sau existenta unor urme fosile. Legat de aceasta tema se impune din partea factorilor de decizie din structurile centrale sau locale necesitatea reconsiderarii atitudinii fata de unele obiective naturale, de mare interes stiintific, care sunt neprotejate sau putin protejate in fata presiunii antropice asupra biodiversitatii, precum si declararea de noi teritorii ca arii naturale protejate. Prin aceasta comunicare, ne propunem sa facem cunoscut unul din tinuturile situate in partea estica a Romaniei, bogat in marturii istorice, cu o flora si fauna variata. Acesta este tinutul Vasluiului. Speram ca aceste randuri sa trezeasca interes in randul iubitorilor de natura, sa contribuie, in acelasi timp, la educatia ecologica a oamenilor. Totodata, comunicarea este o invitatie la drumetie, la cunoastere si admiratie a acestui colt de tara, un apel pentru protejarea comorilor naturale, de care omul nu se va putea lipsi. In judetul Vaslui, categoriile de protectie a ariilor naturale sunt: rezervatiile naturale (forestiere, botanice, forestiere si botanice, paleontologice) si monumente ale naturii - prin care se protejeaza specii de plante si animale. Bogatia si varietatea urmelor fosile identificate in putinele situri paleontologice din judet este strans legata de geologia acestor locuri. Zona se incadreaza in unitatea geologica Platforma Moldovenesca ce are soclul alcatuit din sisturi cristaline, iar cuvertura din formatiuni sedimentare. Acestea sunt dispuse transgresiv si discordant peste soclu. Suita de depozite din cuvertura nu are o succesiune stratigrafica neintrerupta, ci prezinta discontinuitati cu durate inegale. O ultima transgresiune de amploare a avut loc la mijlocul Miocenului, mai exact in a doua jumatate a Badenianului, cand apele au acoperit intreg spatiul moldovenesc. Peste zona in discutie s-au depus sedimente neogene (sarmatiene, meotiene, pontian-daciene) si cuaternare. Sarmatianul este prezent cu ultimele doua diviziuni: Basarabian si Kersonian. Din punct de vedere litologic, in toate formatiunile geologice predomina argilele si nisipurile. In partea superioara a Sarmatianului mediu (Basarabian), apare un orizont de gresie calcaroasa si chiar calcar oolitic. Un orizont mai subtire de calcar fosilifer apare si in stratele de varsta Sarmatianului superior (Kersonian). Peste aceste strate se intalnesc cele de gresie nisipoasa si depozitele cuaternare, alcatuite din luturi loessoide, aluviuni argilo-nisipoase, prundisuri de terasa si de lunca. * Cel mai important si valoros exponat din Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" este faimosul schelet de Deinotherium gigantissimum, care atrage imediat atentia vizitatorului, datorita dimensiunilor sale. Acest schelet a fost dezgropat la sfarsitul sec. al XIX-lea (1890-1894), din depozitele nisipoase, de varsta meotian-pontiana (8,7 - 5,8 milioane de ani), aflate in imprejurimile satului Manzati, comuna Ibanesti-Vaslui, din Colinele Tutovei, de catre Gregoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti si director al Muzeului de Istorie Naturala. Cand profesorul G. Stefanescu a ajuns la Manzati, a gasit numeroase oase dezgropate si pastrate de localnici. Cand craniul a iesit la iveala acesta a fost sfaramat cu pietre si bate de unii tarani aflati de fata. Superstitiosi, ei si-au imaginat ca apartin unor monstri sau unor duhuri rele. Altii, practici si gospodari, au pus mana pe oasele animalului preistoric si le-au dus pe la casele lor, bucurosi ca au cu ce-si repara stresinile sau podurile. Au proptit fragmente din schelet de Deinotherium chiar in temelia caselor, la coloane, pe prispa, alaturi de blocurile din piatra sau de caramizi. Patru ani a durat escavarea lui Deinotherium. Deinotherium(Dinoterium), therion = animal si deinos = ingrozitor, este unul dintre cele mai mari mamifere care au existat vreodata. Este inrudit cu elefantul, fara sa apartina aceleiasi linii de evolutie. Inaltimea varia intre 3,5 m si 5 m. Au fost descrise trei specii: europeana - Dinotherium giganteum, descoperit in 1829 in Germania. Forma gigantissimum, gasita in 1891 in Romania, cea mai mare, a trait din mijlocul miocenului pana in pliocen. Urmeaza speciile indiana si africana (cu fosilele cele mai recente, din pleistocen). Era un ierbivor greoi, cu capul enorm si picioare masive, cu cinci degete, care se terminau cu cate cinci copite. Fildesii, lungi de un metru, erau curbati in jos si dispusi pe maxilarul inferior. Deinotheriumul traia in zonele impadurite din apropierea mlastinilor. Resturile fosile de Deinotherium gigantissimum, Hipparion moldavicum, Gazella depertita etc., identificate in depozitele meotian-pontiene si provenite de pe uscatul limitrof, denota un climat cald cu vegetatie bogata. Desi acest schelet are 4,5 m inaltime si 3,5 m lungime, el apartine unui individ tanar, o femela, adultii putand atinge dimensiuni mai mari. Aceste animale au disparut in urma cu circa 2,5 milioane de ani, datorita marilor glaciatiuni. Scheletul expus la Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" a fost montat in 1906 de catre restauratorul belgian L. F. de Pauw. La cutremurul din 4 martie 1977 s-a prabusit, deteriorandu-se. Specialistii muzeului au reusit sa-l restaureze, acesta ramanand una dintre cele mai remarcabile piese din colectiile Muzeului National de Istorie Naturala. In vara anului 2005 profesorul barladean, inginer geolog Gabriel Sava a luat hotararea sa plece pe urmele profesorului Gregoriu Stefanescu. Astfel, ajutat de ing. geolog Laurentiu Ursachi, muzeograf in cadrul Muzeului "Vasile Parvan" din Barlad, au organizat o tabara paleontologica. La actiune au participat circa 100 de elevi voluntari de la licee din Barlad si chiar studenti si profesori din cadrul Facultatii de Geologie - Geografie a Universitatii "Al. I. Cuza >> Iasi. Rezultatul sapaturilor nu a fost semnificativ. In primavara anului 2006 profesorul Sava, pe baza unor informatii de la localnici, precum ca intr-un mal de pamant sunt niste resturi fosile, a reinceput sapaturile. La actiune au participat si specialisti de la aceeasi facultate ieseana. Surprinzator a dat peste un stramos al rinocerului. Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat scheletul fosil descoperit era intreg in proportie de peste 95%. La nivel national este prima mentiune a unui schelet intreg al rinocerului. Scheletul a fost gasit culcat pe partea dreapta, in pozitia ghemuit. Descoperitorii scheletului au fost rezervati cu privire la denumirea exacta a genului si speciei mamiferului. Asta pentru ca, in perioada Neogen - Cuaternar (circa 24 milioane de ani) - de cand s-a estimat a proveni fosilele - traiau mai multe specii de stramosi ai rinocerului actual. Totusi, din analiza resturilor fosile si a rocilor in care acestea au fost gasite, s-a desprins ideea ca scheletul poate apartine fie speciei Aceratherium Incisivum, fie speciei Dicerorhinus Etruscus. Fosilele, conservate, au fost transportate la Catedra de paleontologie a Facultatii de Geologie - Geografie a Universitatii "Al. I. Cuza >> din Iasi. Descoperirea de mai sus este inca o dovada a potentialului paleontologic deosebit pe care il are zona.
1.Bacauanu V., Barbu N., Pantazica M., Ungureanu Al., Chiriac D. (1980) -Podisul Moldovei. Natura, om, economie, Edit.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.
2. Vlad Codrea, Laurentiu Ursachi (2005) - Fauna de vertebrate Sarmatiene de la Draxeni, Sesiunea anuala a Muzeului "Vasile Parvan", Barlad.
3.Vlad Codrea and Laurentiu Ursachi (2007) - "The Sarmatian vertebrates from Draxeni (Moldavian Platform)", Studia Universitatis Babes - Bolyai, Geologia: vol. 52 (2), 19 - 28.
4.Cogean I., Balanescu I., (1975) - Rezervatii si monumente ale naturii din Judetul Vaslui, Vaslui.
5.David M. (1922) - Cercetari geologice in Podisul Moldovenesc. An. Inst. Geol. Rom., IX, 1915-
1921, Bucuresti.
6.Gugiuman I., Carcota V., Baican V. (1973) - Judetul Vaslui, Bucuresti.
7.Jeanrenaud P., Saraiman A.(1995) - Geologia Moldovei Centrale dintre Siret si Prut, Edit. Univ.
"Al. I. Cuza", Iasi.
8.Mutihac V. (1990) - Structura geologica a teritoriului Romaniei, Editura Tehnica, Bucuresti.
9.Patriche Cristian Valeriu (2005) - Podisul Central Moldovenesc dintre raurile Vaslui si Stavnic-
studiu de geografie fizica, Editura "Terra Nostra", Iasi.
9. * * * (2006 - 2007), Revista "Terra magazin", Editura CD PRESS, Bucuresti.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
