Dunarea. Pentru tara noastra, Dunarea constituie una dintre componentele esentiale ale naturii locurilor. Ea colecteaza aproape întreaga retea de ape curgatoare (în afara câtorva mici râuri dobrogene). Afluentii ei principali formeaza un fel de aureola în jurul cununei Carpatilor, iar afluentii de ordinul al doilea au directii radiale, ferastruind prin vai transversale muntii, fapt deosebit de favorabil cailor de comunicatie interioare.
Dunarea este cel mai important fluviu international din Europa, pe care o strabate de la vest la est, din apropierea Rinului pâna la Marea Neagra. la intrarea in tara noastra are un debit mediu de 5960 [] datorita in buna parte aportului afluentilor mari pe care îi aduna in zona de convergenta hidrografica din apropiere de Belgrad (Drava, Tisa, Sava, Morava) care-i dubleaza debitul. Pe teritoriul tarii noastre, Dunarea parcurge 1 075 km si aduna o mare cantitate de ape, astfel ca la Patlageanca , înainte ca fluviul sa se desparta în bratele ce alcatuiesc, delta si sa-si rasfire apele pe numeroase gârle, debitul mediu ajunge la 6 470 m3/s, egal cu cel al Volgai.
Pe teritoriul românesc, Dunarea cuprinde patru sectoare cu caractere diferite. Defileul dintre Bazias si Orsova, odinioara cu mari dificultati în calea navigatiei (stânci în albie, curenti în vârtej) a fost pus în valoare prin crearea marelui baraj de la Portile de Fier, unul dintre cele mai mari sisteme hidroenergetice si de navigatie (cu duble ecluze) din Europa. Sectorul Portile de Fier Calarasi, unde fluviul curge într-o singura albie (doar câteva mari ostroave), Dispune de adâncimi ce asigura un pescaj minim de 2 m (la ape mici). ,Sectorul Calarasi-Braila se caracterizeaza prin despartirea fluviului în doua brate ce închid în interior doua incinte, pe vremuri cu mlastini, lacuri si paduri, în prezent îndiguite, drenate si cultivate agricol. În aval de Braila este Dunarea maritima, cu adâncimi mai mari, ceea ce asigura circulatia navelor maritime (peste 7 m pescaj). Navigatia în sectorul Deltei se face cu deosebire la varsarea în mare formând «bara» de la Sulina.
Râurile interioare. Dupa bazinele colectoare si locul de varsare, râurile interioare se împart în urmatoarele grupe:
1. Grupa de vest, având colector Tisa, cuprinde Viseul si lza, principalele râuri ale Maramuresului, Somesul, cea mai mare apa a Transilvaniei de nord, care se alimenteaza atât din Carpatii Orientali prin Somesul Mare, cât si din Muntii Apuseni prin Somesul Mic unite la Dej; când ajunge în câmpie, pe la Satu Mare, are un debit bogat care-i fixeaza locul al IV-lea între râurile marii. Din Muntii Apuseni spre granita de vest curg Barcaul si cele trei Crisuri: Crisul repede ce trece, prin Oradea, Crisul Negru care dreneaza Depresiunea Beiusului si Crisul Alb ce strabate zona miniera de la Brad si apoi Depresiunea Zarandului. Ca volum de ape purtate sunt cam egale. Cel mai mare râu al Transilvaniei este insa Muresul, care izvoraste din Carpatii Orientali, de unde primeste si doi afluenti principali (Tarnavele), dar se alimenteaza si din Muntii Apuseni prin Aries si Ampoi, iar din Carpatii Meridionali prin Sebes si Strei. Ultimul afluent al Tisei este Bega care trece prin Timisoara. Este canalizat si navigabil.
2. Grupa de sud cuprinde afluentii directi ai Dunarii. Râurile mai mari sunt: Timisul, principalul râu al Banatului, Bârzava, Carasul, Nera, Cerna, care se varsa în Dunare în dreptul localitatii Orsova, Jiul, care strabate cele doua principale bazine carbonifere ale tarii (cel de huila de la Petrosani si cel de lignit de la Rovinari-Motru) si zona industriala a Craiovei. EI are doi afluenti mari Motrul si Gilortul. Oltul, cu un traseu complex, ferastruieste mai multe defilee în munti (Tusnad, Racos, Turnu Rosu, Cozia). În lungul sau se afla o salba de lacuri de acumulare si hidrocentrale de circa 1 000 MW forta instalata, iar cursul sau inferior urmeaza sa devina navigabil. Din Muntii Fagarasului, Argesul îsi aduna principalii sai afluenti, reuniti în manunchi aproape de Pitesti, în amonte de care se însira un mare sistem de lacuri si hidrocentrale. A doua mare. confluenta este la sud de Bucuresti, unde primeste Neajlovul si Dâmbovita. Lucrarile ce se executa în aval de Bucuresti vor face navigabil cursul inferior al Dâmbovitei: Ialomita, cu izvoarele în muntii Bucegi, traverseaza Câmpia Româna de la vest la est, inclusiv partea mai secetoasa. Baraganul, unde apele ei sunt folosite la irigatii, scazând astfel ca debit spre varsare. Principalul sau afluent este Prahova.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
