Misterul Cuantic

Max Planck nu era genul de om care sa declanseze o revolutie. Inalt si slab, linistit si impozant-unii spuneau ca ar fi, pendant si rigid - Planck era pe de-a-ntregul devotat traditiei si autoritatii, atat in domeniul fizicii, cat si in viata personala. Nascut in orasul german Kiel, in 1858, Planck nu a fost un copil remarcabil. Tatal lui era profesor de drept civil si familia lui s-a mutat la Munchen, unde tanarul Max si-a inceput educatia la virsta de 9 ani. Copilaria si ani de colegiu au fost lipsite de evenimente. In timp ce studia fizica la berlin, i-a avut ca profesori pe respectatii savanti germani Hermann von Helmholtz, Rudolf Clausius si Gstav Kirchhoff; activitatea sa era corecta, fara sa promita insa nimik deosebit. Ca tema de doctorat si-a ales termodinamica pentru ca admira opera lui Clausius in domeniu, dar dizertatia lui continea putine lucruri care sa atraga atentia cuiva; toate indiciile exterioare aratau ca se indrepta spre o cariera mediocra si lipsita de inspirtie. Chiar si dupa ce a aobtinut un post de professor la Universitatea din Berlin, in 1889, Planck a facut inpresia ca prefera sa meraga pe carari batatorite. Si de buna seama ca alegerea termodinamicii ca specializare nu promitea prea multe in sensul unor realizarii deosebite. De fapt, cand si-a inceput activitatea stiintifica in colegiu, unul din profesori l-a avertizat sa nu-si aleaga fizica deoarece era un domeniu care ducea spre un drum infundat. Si asta fiindca toate lucrarile inportante fusesera deja realizate si noilor fizicieni nu le mai ramasese decat sa lamureasca anumite detalii lipsite de inportanta. S-a intimplat insa ca unul dintre acelea, detalii minore ramase nelamurite in domeniul termodinamicii sa fie ceea ce se numea catastrofa ultravioletului, o denumire suficient de spectaculoasa ca sa atraga atentia oricui. Era consecinta unei probleme generate de incercare de intelegere a unui fenomen care va ajunge sa fie cunoscut ca radiatia corpului negru.

In fizica, un corp negru este un corp care absoarbe toate frecventile de lumina si nu reflecta nici cea mai firava sclipire luminoasa. O bucata de carbine se apropie de aceasta ideie. La fel, rezistenta unui aparat de prajit piinea. In mod logic, daca un corp negru absoarbe toate fregventile, ar trebui ca atunci cand este incalzit sa radieze acele fregvente. Dar aici apare dificultatea. Fizicienii se asteptau ca numarul de frecvente din domeniul inalt sa fie mult mai mare decat cel al frecventelor joase, deoarece frecventele mari au lungimi de unda mai mici si pot fi inmagazinate mia multe in corpul negru asa. Asadar, problema corpului nergu este ca, daca un corp radiaza toate fregventele in mod egal, atunci cantitatea de radiatie din domeniul frecventelor inalte ar trebui sa o depaseasca considerabil pe cea a radiatiilor de fregventa joasa. De fapt, aproape toate radiatiile ar trebui sa fie de frecventa inalta-cu alte cuvinte, din zona ultravioleta a spectrului.

Numai ca nu astfel se petrec ...