Legile Termodinamicii

Termodinamica: capitol al fizicii in care rolul primordial al studiului il au fenomenele in care variaza temperatura. Aceste fenomene implica miscarea termica a materiei si transformarea energiei dintr-o forma in alta. Termodinamica se bazeaza pe experiente din care au iesit legi sau principii cunoscute sub numele de legea zero, legea intaia (primul principiu), legea a doua (principiul al doilea) si legea a treia (principiul al treilea). Daca doua sisteme se gasesc in echilibru cu un al treilea printr-un punct diaterm (perete perfect conducator din punct de vedere termic) atunci ele sunt in echilibru unul cu celalalt.

Doua sisteme termodinamice puse in contact si izolate de mediul inconjurator ating de la sine (in cele din urma) starea de echilibru termic.

Modelul evolutionist presupune ca a existat un ou primordial care a explodat din cauza temperaturii mari pe care o avea; conform principiului zero un sistem asupra caruia nu se actioneaza din exterior (prin schimb de substanta sau energie) este in echilibru cu mediul in care se afla. Ne dam seama ca aplicarea principiului zero al termodinamicii nu este posibila asupra oului primordial din urmatoarele motive: Echilibrul dintre ou si mediu (sa presupunem prin absurd ca ar fi existat acel mediu) n-ar fi putut sa duca la o explozie asa cum sustine evolutionismul.

Deoarece principiul zero nu isi gaseste aplicatia in oul primordial presupunerea de baza a modelului evolutionist ca originea universului poate fi cunoscuta pe baza legilor naturale care actioneaza in prezent nu mai este valabila. Principiul unu al termodinamicii Acest principiu constituie o extindere a legii conservarii energiei in procesele in care intervine miscarea termica a materiei.

Existenta caldurii ca forma a transferului de energie a constituit o problema deosebita in istoria termodinamicii. Abia experimentele lui Joule au dovedit si confirmat natura asemanatoare a caldurii si a lucrului mecanic. Experimentele ulterioare au demonstrat faptul ca lucrul mecanic si caldura sunt singurele forme de transfer al energiei intre un sistem termodinamic si mediul inconjurator. Aceasta situatie a permis definirea caldurii in cadrul axiomatic al termodinamicii ca fiind acea forma a transferului de energie diferita de lucrul mecanic. Desi o astfel de definitie pare oarecum ciudata, totusi in cadrul termodinamicii ea s-a impus.

Principiul unu al termodinamicii introduce o noua marime de stare numita energie interna care este egala cu suma tuturor energiilor cinetice a moleculelor unui corp.

Astfel primul principiu (formularea Mayer) afirma ca un sistem izolat adiabatic de mediul inconjurator isi poate schimba energia interna ca urmare a efectuarii de lucru mecanic din exterior (L=Q=U2-U1). Daca sistemul nu este izolat adiabatic si are loc schimb de caldura dintre sistem si mediul inconjurator atunci ?U=?Q-?L. Variatia energiei interne a sistemului este egala cu suma dintre lucrul mecanic efectuat asupra ...