Aparatul de fotografiat

Din timpuri stravechi si pana astazi, la baza tuturor stiintelor, a tuturor descoperirilor mai mari sau mai mici, se afla observarea fenomenelor naturale, urmate de o imitatie inteligenta a acestora. Nevoia, spiritul practic, curiozitatea, l-au indemnat pe om sa imite, sa repete, sa reporduca fenomenele observate in alte conditii, cu mijloace la indemana lui, in ajutorul lui.

Dar toate aceste cunostinte nu circulau decat in lumea restrinsa a fizicienilor, astronomilor si matematicienilor. Cel care le-a dat o mare raspandire a fost omul de stiina Giovani Battista Porta (1538 - 1615). Bogatia informatiilor date de Porta si talentul lui de a imbina date stiintifice cu sfaturi practice si aplicatii distractive (in cartea sa "Magiae naturalis", tradusa in principalele limbi europene si in araba, retiparita in nenumarate editii)

Din totdeauna oamenii au dorit sa lase generaaiilor viitoare o marturie a evenimentelor importante din viata lor. Pentru aceasta ei au gravat, au desenat, au pictat iar la sfarsitul secolului al 19-lea au fotografiat.

O camera obscura, echipata cu o diafragma reglabila formeaza o imagine rasturnata a unui obiect, mai mult sau mai putin clara si mai putin luminoasa.

Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treaca lumina. Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara.Acest aparat simplu numit "camera obscura" exista de la inceputul sec. al XVII-lea. Mai mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pentru a inregistra imaginea respectiva. Aceasta problema a fost rezolvata abea in 1826 cand Joseph Nicepe a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint.

Lumina este elementul esential pentru obtinerea unei fotografii. Aparatul de fotografiat a fost construit dupa modelul ochiului uman. Ochiul nostru capteaza radiatiile luminoase care sunt reflectate de obiectele din jur.

Fig. 1 - Formarea imaginii

Cele 2 sageti constitue subiectul. Lumina reflectata de ele traverseaza diafragma (irisul la ochiul uman), trece prin centrul optic la obiectivului si se proiecteaza pe planul filmului sau senzorul optic la aparatele digitale (retina ochiului uman). Proiectia subiectului este in oglinda si rasturnata. Obiectivul aparatelor foto este format din mai multe lentile, dar toate pot fi echivalate teoretic cu o singura lentila, iar centrul optic al obiectivului este de fapt centrul lentilei echivalente.

Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de simplu, trebuie sa aiba urmatoarele parti componente:

Corpul - o cutie perfect opaca in care sta filmul pt. a fi expus.

Obiectivul - un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film.

Diafragma - un dispozitiv care controleaza cat alumina ajunge pe film.

Prin inchiderea si deschiderea diafragmei (diafragmare) se realizeaza doua operatii de o importanta esentiala in fotografie: