Migratia fortei de munca din Romania a inceput in urma cu 14 ani prin asa-numitul „comert cu valiza” catre Polonia si Iugoslavia, dupa care au urmat ofertele de munca venite din Israel, Germania si Italia. Conform unor studii de specialitate, cel mai mare flux de migratie internationala catre Italia provine din Moldova. Rezultatele recensamantului realizat anul trecut (scaderea populatiei Romaniei cu un milion de persoane) au scos la iveala posibilitatea ca o parte dintre cei care muncesc in strainatate sa nu fie inregistrati (ilegal).
Potrivit unui sondaj recent, aproape doua miliarde de euro intra anual in tara datorita transferurilor de valuta ale muncitorilor romani din strainatate. In luna aprilie, aproape un milion de romani se aflau, legal sau ilegal, la munca in strainatate. Conform datelor preliminare ale sondajului, 12 % dintre gospodariile din Romania aveau luna trecuta cel putin un membru plecat la munca in afara tarii, cu forme legale sau nu, trimitand bani familiilor lor.
Criza fortei de munca din Romania se va inrautati treptat, accentuandu-se probabil catre sfarsitul anilor 2020, daca nu vor fi luate masuri care sa contracareze lipsa din ce in ce mai evidenta de personal, mai ales in domenii precum constructiile, industria textila si HORECA (hotelier, restaurante, cafenele).
Desi aproape jumatate din companiile cuprinse in esantion declara ca s-au confruntat cu dificultati atunci cand au facut angajari si majoritatea se asteapta la accentuarea acestui tip de probleme pentru viitor, pana in prezent investitia in solutii care sa le asigure forta de munca este mai degraba slaba. In opinia managerilor, emigrarea fortei de munca este principalul factor care determina dificultatile de a gasi noi angajati. Slaba pregatire a tinerilor absolventi este al doilea factor care afecteaza capacitatea firmelor de a ocupa locurile de munca pe care le au disponibile.
Pentru a face fata dificultatilor in gasirea de personal, angajatorii intervievati au optat in principal pentru investitii in cresterea productivitatii (83%) sau in tehnologizare (76%). O treime dintre firme au recurs la modificarea programului de lucru (ore suplimentare) sau la categorii de personal a caror implicare in munca are un caracter temporar (pensionari, studenti). Extrem de interesanta este prezenta destul de consistenta (35% din companii) a tendintei, contemporana de altfel, de externalizare a activitatilor.
Cu toate ca imigratia reprezinta unul dintre raspunsurile deja „traditionale” in lumea contemporana la criza de personal, aceasta nu pare sa constituie – cel putin in forma sa legala – o optiune serioasa pentru firmele romanesti. Numai 7% dintre companii intentioneaza sa aduca forta de munca din strainatate, iar 13% se declara interesate de angajarea de romani care lucreaza in strainatate. Cunostintele de limba, convingerea ca experinta de munca in strainatate schimba mentalitatea (inclusiv cea legata de munca), rezolvarea cheltuielilor de cazare pot fi cateva dintre explicatiile preferintei pentru atragerea inapoi in tara a romanilor care lucreaza in strainatate.
Pe de alta parte, in conditiile in care in sud-estul Europei (Slovenia, Slovacia, Cehia, Ungaria) exista deja semne de schimbare a regimului din tari de emigratie in tari de imigratie, Romania nu poate astepta indiferenta manifestarea naturala a acestui fenomen. Exemplele unor tari ca Spania (care a negociat din timp acorduri bilaterale de migratie si a dezvoltat politici interne flexibile de acomodare a imigrantilor) si Italia (care nu a facut aceste lucruri) arata ca abordarea rationala si coerenta a fenomenului permite diminuarea efectelor sociale si economice negative (trafic de persoane, economie subterana, violenta, conflicte etnice, cresterea incidentei atitudinilor radicale,efecte asupra sistemelor de asigurari sociale etc.), fara a afecta efectele pozitive.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
