Forme ale chetuielilor publice cu subvențiile și implicațiile lor asupra activității economice

Capitolul 1. Cheltuielile publice cu subvențiile – caracteristici generele

1.1 Definirea subvențiilor

Subvențiile reprezintă cea mai folosită formă de ajutor nerambursabil din partea statului ce îl oferă agenților econimici aflați în situații nevaforabile activității lor, pentru ai ajuta să aibă o mai bună funcționare, și de asemenea subvenția este cea mai importantă formă de ajutor financiar direct din partea statului.

Subvenția se acordă fără contraprestație, este un ajutor financiar unilateral și reprezintă forma în care se desfășoară “puterea de a cheltui” a autorităților publice ce se sprijină pe existența unei comunități de interese, de asemenea are un caracter specific și anume discreționar .

Datorită faptului că nu există modalități standard de acordare a subvențiilor, puterea discreționară nu este foarte dezvoltată, în cele mai multe cazuri se apelează la un procedeu arbitrar administrativ.

Pentru a putea fi acordate subvențiile trebuie să corespundă anumitor limite ce aparțin legii bugetului de stat. Datorită faptului că cererea este mai mare decat cuantumul sumelor, administrația este responsabilă în ceea ce privește deciziile de acordare a subvențiilor asupra beneficiarilor acestor ajutoare Puterea discreționară este motivată și de finalitățile subvențiilor. Fiecare ajutor este determinat de comportamentul pe care administrația îl urmărește sa-l obțină.Prin cheltuielile pe care le face, statul poate să intervină asupra economiei și de asemenea prin normele impuse.

În ceea ce privește semnificația conceptului, există diferite aspecte: unii autori consideră subvențiile ca o categorie economică, iar alții ca pe o categorie juridică. Termenul de subvenție implică instituții diverse sub aspectul naturii și a obiectului de activitate. Din acestă cauză sunt folosiți și alți termeni precum prime, ajutoare, donații, vărsăminte care au un înțeles apropiat de cel al subvențiilor.

Semnificația financiară a subvențiilor arată faptul că ele reprezentă sume mici cu caracter impozabil. Acest caracter nu le fac interesante pentru întreprinderile din mediul economic. Subvenţiile pot avea un scop unic, suportând doar sarcini specifice unui nivel de guvernare sau pot avea de asememnea scopuri multiple, suportând activități din cadrul unei sfere mai largi precum sănătatea.

1.2 Forme ale cheltuielilor publice cu subvențiile

Subvențiile sunt oferite activităților interne cat și celor de export.

Subvenţiile interne sunt cunoscute și sub denumirea de subvenții de funcţionare sau de exploatare ce sunt oferite pentru a acoperi pierderile din cadrul întreprinderilor cauzate în principal datorită diferenţei dintre preţurile de vânzare ce sunt impuse de stat şi costurile de producţie.

Întrepriderile publice ce produc în cadrul activității lor bunuri sau servicii de utilitate publică sunt obligate de către stat să practice prețuri sau tarife mai scăzute în raport cu cheluielile.Staul impune această lege deoarece urmărește să obțină protecția socială a indivizilor și de asemenea pentru a srijini unii agenți economici.Această conjunctură poate fi întalnită în agricultură, energie și gaz pentru consumul casnic, dar și de asemenea în cazul transportului urban, cărbune, etc.

Subvențiile de expoatare sunt acordate și pentru alte ramuri ale industriei cum ar fi : industria de automobile,siderurgia, șantiere navale, de asemenea și pentru cercetarea științifică.Există în alte țari și alte tipuri de subvenții : subvenții de investiții ce ajută la procurarea sau crearea de imobilizări, permite finanțarea pe termen lung, subvenții de adaptare (oferite de către stat pentru a se urmări acomodarea producucției întreprinderilor la diversele schimbări structurale și de asemenea sunt acordate pe perioade limitate), subvenții acordate pentru configurația întreprinderilor existente, subvenții pentru „productivități” care ajută la creșterea economică.

Deși subvențiile de exploatare acordate întreprinderilor care au pierderi mari în activitatea lor reprezintă sume foarte importante și sunt utilizate în diverse țări, există totuși păreri mai puțin bune despre subvenții, și anume că ele ar ineficiente și inechitabile, că nu ar asigura întradevăr protecție agenților economici sau persoanelor.

Subvenţiile pentru export numite și prime pentru export contribuie la sporirea intensității concurenţiale a produselor unei ţări ce au loc pe pieţele externe.Sunt determinate în sume fixe pe unitatea de produs exportat.

Subvențiile pentru export sunt interzise din punct de vedere al concurenței deoarece determină producerea unor perturbații în raporturile comerciale din diverse țari.

Țările în curs de dezvoltare atunci cand vor să se mențină pe piețele străine care deja le ocupă de ceva timp, în situașia în care reușesc să intre într-o competitive cu produse ce au prețuri mai mici sau atunci cand vor să intre pe anumite piețe utilizează primele pentru export.

1. Iulian Văcărel, Finanțe Publice, Editura didactică și pedagogică, București, Ediția a- V-a ;

2. Iulian Văcărel, Probleme ale dezvoltării economiei mondiale :imperative, obstacole, alternative, Editura Politică, București, 1989 .

3. Gheorghe Matei, Raluca Drăcea, Narcis Mițu, Finanțe publice, Editura Sitech, Craiova, 2007;

4. http://www.agrointel.ro

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Finante banci, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi