Conceptul de Risc și Tipologia Riscurilor Financiare

Cap. I Conceptul de risc şi semnificaţiile sale

În condiţiile în care firmele se confruntă zilnic cu o multitudine de surse şi factori de risc, cunoaşterea şi managmentul eficient al acestora constituie o preocupare majoră atât a teoreticienilor, cât şi a practicienilor. Studiul dedicate riscului au început în timpul Renaşterii, când oamenii s-au deprins de constrângerile trcutului şi au pus credinţele, respectiv tradiţiile sub semnul întrebării. Primele contribuţii importante în acest domeniu au loc o data cu apariţia teoriei probabilităţilor (Pierre de Fermat şi Blaise Pascal în 1654), abordarea matematică tinzând să se impună încă din acele vremuri în orice studiu privind riscul. Utilizarea teoriei probabilităţilor a schimbat considerabil modul de percepere a incertitudinii, pentru ca ea ne arată logica în luarea deciziilor. Dacă în logica matematică clasică nu existau decât două variante – adevarat sau fals, logica probabilităţilor adduce cu sine existenţa unor adevăruri parţiale. Datorită teoriei probabilităţilor o companie poate cuantifica riscurile şi apoi decide ce riscuri poate să îşi asume.

Un alt moment important în dezvoltarea teoriei riscului este apariţia în anul 1738 a noţiunii de utilitate marginală descrescândă (fundamental economistilor neoclasici) datorită eforturilor lui Daniel Bernoulli. Conform acestuia, într-un joc de noroc, sporirea utilităţii ca urmare a obţinerii unui câştig ar putea fi mai mică decât scăderea utilităţii determinată de pierdere. În aceste condiţii, asumarea riscului ar fi iraţională, iar problema algerii în aceste condiţii de risc şi incertitudinea a fost plasată în afara domeniului teoriei economice care presupune existenţa unor indivizi raţionali.

În analiza economică, importanţa riscului şi incertitudinii începe să fie recunoscută abia în primele decenii ale secolului al XX-lea. Merită menţionată, în acest sens, contribuţia majoră a lui Frank H. Knight prin tratatul Risc, Incertitudine, Profit din anul 1921. Frank Knight a făcut pentru prima dată disticţia între noţiunile de risc şi incertitudine. Termenul de risc acoperă în opinia acestuia numai cazurile susceptibil a fi cunatificate, în timp ce termenul de incertitudine este asociat situaţiilor necuantificabile. Incertitudinea reprezintă aceea situaţiecare apare în viaţa unei firme atunci când infromaţia referitoare la producerea unui anumit eveniment lipseşte sau este incompletă. Termenul incert se foloseşte pentru situaţiile ale căror perspective de evoluţiei sunt necunoscute sau, cel puţin, sunt imposibil de asociat cu o probabilitate de ocurenţă. Spre deosebire de acesta, în cazul riscului există parametrii distribuţiei probabilistic a realizării unui eveniment, iar toate scenariile de finalizare sunt a priori cunoscute.

Ulterior, şi alţi autori au făcut distincţia între risc şi incertitudine. Printre cei mai renumiţi cercetători care au abordat problematica riscului se numără John Maynard Keynes (1921), Richard von Mises (1928) şi Andrey Kolmogorov (1933). Analizând diferenţa dintre risc şi incertitudine, John Maynard Keynes nota : „ prin cunoaştere incertă, daţi-mi voie să explic, nu intenţionez, în special, să disting între ceea ce este cunoscut ca sigur şi ceea ce este probabil. În acest sens, jocul de ruletă nu este subiect de incertitudine… Sensul în care eu utilizez termenul este acela în care perspective unui război în Europa este incertă, la fel cum sunt preţul cuprului şi rata dobânzii peste 20 de ani.. În legătură cu aceste chestiuni nu există nici o bază ştiinţifică pentru fromarea vreunei probabilităţi matematice. Pur şi simplu nu stim.”

O încorporare formală a riscului şi a incertitudinii în teoria riscului şi a incertitudinii în teoria economică a fost realizată pentru prima dată în anul 1944, odată cu apriţia lucrării Teoria jocurilor şi comportamentul economic scrisă de John von Neumann şi Oscar Morgenstern.