Solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport și măsuri de protecție socială pentru depășirea sau limitarea unor situații de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populație .
Din perspectiva asistenței sociale, foarte importantă este accepțiunea etico-deontologică a conceptului de solidaritate. În acest sens, solidaritatea se prezintă în calitate de fundament al „datoriei morale” între membrii aceleiași comunități, în măsura în care ei se consideră ca formând un același organism, ceea ce presupune: „comunitate de idei”, „coeziune”, sau „a fi împreună”. Solidaritatea funcționează în câmpul socioprofesional ca valoare majoră și ca principiu ordonator al acestuia, susținând protejarea individului și a grupului, grija plină de considerație, înțelegere, bunăvoință; promovarea intereselor personale pe cât posibil în acord cu interesele de grup și cu interesul general.
Putem spune că și asistentul social își construiește relațiile cu beneficiarii dintr-o asemenea perspectivă a semnificației solidarității, urmărind să-i ajute pe aceștia să-și rezolve problemele prin mobilizarea eforturilor proprii, precum și cele ale comunității, instituțiilor respective, prin schimbarea mediului înconjurător, prin propuneri la nivel de politici sociale etc. Îndeplinindu-și responsabilitățile profesionale, asistentul social devine un promotor al solidarității la diferite niveluri. Solidaritatea este exprimată de scopul, misiunea asistenței sociale, iar pentru a atinge acest scop, asistenții sociali acționează în direcția schimbării atât a oamenilor, cât și a condițiilor sociale, aplicând valori care sunt pătrunse în spiritul solidarității (demnitatea și valoarea umană, justiția socială, ca latură practică, teoretică și morală de eliminare a discriminării și încălcării drepturilor omului).
În ceea ce privește solidaritatea socială, comunitatea participă la sprijinirea persoanelor, a familiilor care nu își pot asigura nevoile sociale, pentru menținerea si întărirea coeziunii sociale.
Consider că solidaritatea reprezintă unitatea de grup sau clasă, care produce sau se bazează pe comunitatea de interese standard și obiective , fiindcă se referă la legăturile dintre oameni într-o societate. Solidaritatea dintr-o societate presupune sentimente pozitive, afecțiune, simpatie și dragoste, aceasta raportându-se în permanență la democrație, libertate și dreptate. Solidaritatea este raportarea la ceilalți, ea nu are valoare majoră dacă este aplicată doar la nivelul familial, sau al grupului de prieteni, având valoare majoră dacă se aplică acolo unde nu se urmărește un interes propriu și premeditat.
Exemplu de solidaritate: donarea de obiecte vechi pentru a obține fonduri pentru persoanele aflate în dificultate.
Respectarea demnității umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă și deplină a personalității, îi sunt respectate statutul individual și social și dreptul la intimitate și protecție împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic.
Demnitatea umană este o valoare fundamentală în asistența socială, deoarece asistentul social trebuie să creeze condițiile propice pentru a-i arăta beneficiarului că el nu este un “îndatorat social”, ci este o persoană demnă care trece printr-un impas firesc din viața oricărui om.
Asistenții sociali recunosc valoarea și demnitatea inerentă a ființei umane, și totodată recunosc vulnerabilitățile proprii, dar și ale oamenilor cu care lucrează. În același timp, asistenții sociali pun în dezbatere și discuție comportamentele și atitudinile în care oamenii se pot devaloriza sau stigmatiza pe ei înșiși sau pe cei din jur.
Demnitatea umană se reflectă prin autodeterminarea și unicitatea persoanei asistate. Aceste două valori fac referire la faptul că, omul este unic în felul său cu toate că uneori, problemele sunt asemănătoare de la caz la caz, au cauze și soluții unice și cel mai important este că singura sursă de rezolvare a tuturor problemelor este chiar omul însuși. Pe lângă aceste valori care trebuie respectate, asistentul social trebuie să lupte să nu mai existe în societate încălcări ale demnității, dar mai ales ale respectului față de profesie.
1. LEGE nr. 292 din 20 decembrie 2011, Capitolul I
2. Bulgaru Maria- https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/100024
3. http://dpus.usv.ro/docs/A6/A6.4_continut_egalitatea_de_sanse.pdf
4. www.asproas.com
5. Suportul de curs
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
