Karl Marx

Karl Marx a fost un filozof german, economist si publicist.

S-a nascut pe 5 mai 1818 in Germania, in orasul Trier . Tatal sau a fost avocat. Dupa ce a terminat liceul la Trier, Marx a studiat intai la universitatea din Bonn, iar apoi la cea din Berlin. La Berlin Marx s-a alaturat grupului "hegelienilor de stanga" care aveau tendinte revolutionare.

Dupa absolvirea universitati, Marx isi scrie teza de doctorat pe tema: "Deosebirea dintre filosofia naturi la Democrit si filosofia naturii la Epicur". In aceasta lucrare Marx se situa inca pe pozitii idealiste. Dupa ce si-a sustinut in mod stralucit teza si a primit diploma de doctor la facultatea de filosofie a universitatii din Jena, Marx s-a intors la Bonn, de unde, in octombrie 1842, a plecat in Colonia, unde a devenit redactor-sef al "Gazetei Renane", organ al burgheziei radicale din Renania. Senin caracterizeaza perioada activitatii lui Marx la "Gazeta Renana" ca perioada cand incepe sa se contureze trecerea lui Marx de la idealism la materialism si de la democratismul revolutionar la comunism. La inceputul anului 1943 "Gazeta Renana", care, sub conducerea lui Marx promovase o linie revolutionar democratica si care aparuse tot timpul sub o cenzura foarte severa. A fost suprimata. In iunie 1843, Marx se casatoreste cu prietena sa din copilarie, Jenny von Westphalen.

La sfarsitul lui octombrie 1843 s-a mutat la Paris, unde a inceput sa scoata impreuna cu Arnold Ruge " Analele franco-germane". In aceasta revista au fost publicate articolele "Contributii la critica filosofiei hegeliene a dreptului" si " Cu privire la problema evreiasca", in care Marx trece definitiv de la idealism la materialism si de la democratismul revolutionar la comunism.

In septembrie 1844 a avut loc la Paris intalnirea dintre Marx si Engels, care a marcat inceputul luptei pe care au dus-o impreuna pentru cauza clasei muncitoare. Despre prietenia lor cu V.I. Lenin scria - "Proletariatul european poate afirma ca stiinta lui a fost creata de doi savanti si luptatori, ale caror legaturi pot fi asezate alaturi de cele mai miscatoare legende ale anticilor despre prietenie dintre oameni".

In 1845 Marx si Engels au scris cartea "Sfanta familie" care era indreptata impotriva conducatorilor tinerilor hegelieni - Bruno Baner & CO. si a jucat un important rol in aparitia marxismului.

In cartea " Ideologia germana" Marx si Engels au expus noua lor teorie, deja inchegata, a comunismului stiintific.

La Paris, Marx se ocupa cu studierea economiei politice si a istoriei revolutiei franceze. In 1845, la cererea staruitoare a guvernului Prusiei, el este expulzat din Paris ca revolutionar periculos.

Se muta la Bruxelles. Aici publica in 1847 opera sa "Mizeria filozofiei" indreptata impotriva carti anarhistului si socialistului mic burghez Preudhom "Filosofia Mizeriei". Tot aici, la Bruxelles, Marx adera la o asociatie secretade propaganda "Liga Comunistilor" si pentru care au elaborat programul sub denumirea de "Manifest al Partidului Comunist" in februarie 1848 cu deviza " Proletari din toate tarile, uniti-va!" fata de care V.I. Lenin scria "Aceasta carte (cu Manifestul) valoreaza cat volume intregi; in spiritul ei traiestesi se misca pana in ziua de azi intregul proletariat organizat si luptator al lumi civilizate."

Dupa infrangerea miscarilor revolutionare din 1848 Marx publica lucrarile "Luptele de clasa din Franta" si " 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte" in care a facut bilantul revolutiei din 1848-1851. Dupa aceasta Marx munceste intens la elaborarea principalei sale opere stiintifice "Capitalul". In 1867 apare la Hamburg volumul I al "Capitalului", in care sunt expuse bazele conceptiilor economicesi socialisteale lui Marx, precum si bazele criticii sale la adresa societati existente, a modului de productie capitalist si a urmarilor acestuia.

in 1864 a contribuit la crearea "Asociatiei internationale a muncitorilor" prima Internationala a muncitorilor. El a intocmit manifestul constitutiv al Internationalei si a scris aproape pe toate documentele ei mai importante. Prin crearea "Internationalei I" Marx a pus temelia organizatiei proletare internationale in vederea luptei revolutionare pentru socialism. "Internationala a fost instituita pentru a inlocui sectele socialiste si semisocialiste printr-o adevarata organizatie a clasei muncitoare in vederea luptei" aprecia Marx si Engels.

Dupa infrangerea "Comunei din Paris" in 1871 Internationala I s-a autodizolvat.

Marx a incetat din viata la 14 martie 1883.

Despre aceasta Engels scria: "A murit onorat, iubit, plans de milioanele de tovarasi revolutionari din toata Europa si America, de la minele siberiene pana in California."

Marx a descoperit legile dezvoltarii istoriei omenirii. Impreuna cu Engels a creat materialismul dialectic, conceptia revolutionara despre lume. Extinzand noua conceptie despre lume la stadiul istoriei societatii Marx, a creat - materialismul istoric - stiinta legilor dezvoltarii sociale, legilor luptei de clasa.

Studiind sub toate aspectele viata economica si politica a societati burgheze, Marx a dezvaluit procesul aparitiei Capitalismului, legile tendintele dezvoltarii lui, inevitalitatea pieirii lui. Marx a demonstrat caracterul trecator din punct de vedere istoric a oranduirii capitaliste si inevitabilitatea victoriei noi oranduirii - oranduirea socialista si in final comunista. Marx a creat Comunismul stiintific in opozitie cu diverse teorii ale socialismului utopic, care au existat pana la el. Toate laturile invataturii lui Marx sunt legate intre ele in mod organic si indisolubil.

Primul concept de ideologie elaborat de Marx -intre praxis si religie

Abstract

Majoritatea teoreticienilor subliniaza caracterul ambiguu al termenului ideologie. Ambiguitatea este adesea insotita de caracterul peiorativ pe care termenul il capata indeosebi o data cu epoca gindirii occidentale ce incearca sa se aseze sub semnul sfirsitului ideologiilor.

Asa se poate explica si rezerva pe care majoritatea ideologilor o au in a desemna propriul lor sistem ca fiind o ideologie. Exista un fel de mecanism intern de autoaparare care se manifesta sub forma unei naivitati metodologice care ii determina pe teoreticieni sa se lase ispititi de o tentatie, pe care McLellan o gaseste a fi una extrem de raspindita, aceea de a califica drept ideologie doar perspectiva celuilalt, in raport cu care viziunea proprie se constituie ca un punct de referinta al obiectivitatii ce permite o decelare corecta a caracteristicilor si a mecanismelor gindirii ideologice.

Dificultatea de a propune o definitie operationala, cu cea mai larga posibilitate de acoperire a cimpului ideologiilor, poate fi sesizata relevind marea varietate de intelesuri pe care termenul le exprima. Terry Eagleton ne ofera urmatoarea lista de definitii prin care este exprimata in mod curent semnificatia termenului ideologie: " a) Procesul de producere a semnificatiilor, semnelor si valorilor in viata sociala; b) un corpus de idei caracteristice pentru un anumit grup social sau clasa sociala; c) idei care contribuie la legitimarea unei puteri politice dominante; d) idei false care contribuie la legitimarea unei puteri politice dominante; e) comunicare distorsionata sistematic; f) acel ceva care ofera o pozitie pentru un subiect; g) forme ale gindirii motivate de interese sociale; h) gindirea identitatii; i) iluzia sociala necesara; j) conjunctura discursului si a puterii; k) mediul in care actorii sociali constienti dau sens propriei lumi; l) set de convingeri orientate spre actiune; m) confuzia dintre realitatea lingvistica si cea fenomenala; n) inchidere semiotica; o) mediul indispensabil in care indivizii isi manifesta relatiile cu structura sociala; p) procesul prin care viata sociala este convertita intr-o realitate naturala".

In incercarea de sistematizare a pluralitatii intelesurilor pe care ideologia le ofera, David McLellan contureaza doua traditii principale ale dezvoltarii termenului ideologie. O prima traditie este cea care se origineaza in iluminismul francez si este nuantata in mod semnificativ de empirismul anglo-saxon. Ea propune o viziune consensualista asupra societatii si o abordare contemplativa a adevarului. Incercind sa se opuna rezistentei la modernizare pe care o cultiva traditia gindirii religioase, gindirea iluminismului francez declanseaza un conflict deschis si asiduu, intre maniera teologica de legitimare si semnificare a vietii sociale si modul rational de reinterpretare si reintemeiere a acestor realitati in perspectiva ideologiei ca noua stiinta a ideilor. In discutiile privind ideologia ca stiinta putem remarca efortul de a pune in evidenta un concept de stiinta in lumina caruia ideologia este un model naturalist de stiinta, care realizeaza o demistificare a realitatii sociale in aceeasi maniera in care stiinta exploreaza lumea naturala. Caracterul stiintific pare insa, sa paleasca destul de devreme in favoarea semnificatiei peiorative a ideologiei prin amprenta negativa pe care i-o imprima utilizarea polemica a termenului "ideologie" de catre Napoleon, iar apoi de catre Marx si de catre alti ginditori. O alta traditie izvoraste din mediile intelectuale germane si are tendinta de a evidentia starile conflictuale ce caracterizeaza schimbarea sociala si de a considera ca in interpretarea socialului este in mai mare masura adecvata o perspectiva coerentista asupra adevarului.

O contributie esentiala la consacrarea discursului asupra ideologiei o are gindirea marxista. Marx poate fi chestionat din perspectiva ambelor traditii mai sus mentionate. In rindurile de fata ne vom opri doar asupra perspectivei marxiste care asociaza ideologia cu lumea reprezentarilor, a imaginarului, a relatiilor rasturnate in raport cu realitatea. Perspectiva propusa in Ideologia germana este inspirata de critica feuerbachiana a religiei. Marx afirma o pozitie particulara in intelegerea filosofiei si a modului filosofic de abordare a vietii reale si a religiei.

Ideologia germana constata ca toata critica filosofica germana se marginea la critica reprezentarilor religioase. Ea propunea dominatia religiei ca ceva dat. Toate relatiile erau considerate ca fiind de tip religios si erau treptat transformate intr-un cult, astfel incit "peste tot aveai de a face numai cu dogme si cu credinta in dogme. Lumea a fost canonizata pe o scara tot mai mare"5. Constiinta era prin excelenta una teologica sau religioasa si omul declarat ca fiind religios. Intreaga activitate umana, cu incorsetarile si demersurile ei aparea in aceasta perspectiva drept un produs al constiintei. Potrivit lucrarii sus amintite, necesitatea de a depasi constringerile aduse de reprezentarile, ideile, notiunile care le guverneaza existenta, ii determina pe oameni sa depaseasca printr-o constiinta critica starea de constiinta din care acestea deriva. Schimbarea de constiinta ar coincide in acest caz cu o schimbare de interpretare a existentei. Marx le reproseaza ideologilor tineri hegelieni ca se

http://www.marxists.org

http://www.agonia.ro

http://ro.wikipedia.org

http://www.dntb.ro

http://marxists.anu.edu.au