Ce este Dumnezeu, si cui se adresaza oamenii cand se roaga? De-a lungul vietii suntem invatati mai multe variante despre Dumnezeu: mai intai in copilarie credem ca Dumnezeu este un batran cu barba alba care se intereseaza frecvent de ceea ce fac oamenii si cum respecta ei invatatura lui. Crestinii cred insa cu totul altceva, pentru ei Dumnezeu nu este o fiinta care poate fi localizata spatial si temporal. Dumnezeu nu apartine acestei lumi, fiind o fiinta transcedentala. In concluzie crestinii cred ca Dumnezeu apartine unei alte lumi, cea superioara.
Dar atunci cum putem ajunge la Dumnezeu? Filosofii antici greci credeau ca in lumea superioara putem ajunge doar prin ratiune si nu prin simturi. De ce nu prin simturi? Pentru ca simturile ne ajuta sa intelegem doar lumea aceasta. Primele conceptii au aparut in antichitatea greaca, unde mai multi filosofi au incercat sa explice lumea noastra. Fara sa vrea au ajuns la conceptia potrivit careia Dumnezeu este necesar. Unul din cei mai importanti este Platon, dupa care, dupa lumea noastra, pe care el o numea lumea pesterii exista si o alta lume, lumea ideilor, sau lumea superioara.
Lumea pesterii poate fi cunoscuta prin intermediul simturilor, in timp ce lumea ideilor poate fi cunoscuta doar prin intermediul ratiunii. Platon aseamana aceasta lume, a noastra, cu lumea simturilor, care isi ia realitatea din lumea superioara, lumea ideilor unde predominant este soarele, identificat mai tarziu, de Plotin cu Dumnezeu insusi.
Argumentele rationale pentru existenta lui Dumnezeu sunt de mai multe tipuri. In primul rand, argumentul ontologic, care se bazeaza pe analiza conceptului de fiinta suprema, necesara. Daca se considera ca este necesar sa existe o fiinta suprema, pornindu-se de la acest lucru, atunci argumentul este cosmologic. Al treilea argument este cel fizico-teologic, in care Dumnezeu are toate atributele, dar noi oamenii, putem sa intuim doar unele. Acesta din urma va fi detaliat mai jos, la subpunctul atributele lui Dumnezeu.
Cel care combate toate aceste atribute este Kant, care considera ca aceste argumente gresesc pentru ca ideea de Dumnezeu nu este accesibila cunoasterii pe cale rationala. Detronarea argumentului ontologic este simpla: daca inlocuim sintagma lucrul acela exista cu ceva mai simplu si mai la obiect, si anume Dumnezeu exista, rezulta o concluzie simpla: existenta nu revine neaparat ideii de Dumnezeu, pentru ca existenta nu este o insusire derivata din ideea de Dumnezeu.
Cel de-al doilea argument este cel cosmologic, care spune ca daca celelalte lucruri exista, atunci exista si o fiinta suprema. Daca eliminam primul pas al demonstratiei, atunci acest argument nu este decat un argument ontologic ascuns. In fine ultimul argument este cel fizico-teologic (denumire data de Immanuel Kant). Acesta identifica mai multe momente ale acestei teorii: 1. In lume se gasesc pretutindeni semnele evidente ale unei oranduiri dupa un scop determinat, executata cu mare intelepciune ...
1. Descartes, Rene- Discurs asupra metodei, Bucuresti, editura Mondero, 1999.
2. de Aquino, Thoma- Summa Theologiae-Despre Dumnezeu, Bucuresti, editura Stintifica, 1997.
4. Kant, Immanuel- Critica ratiunii pure, Bucuresti, editura Stintifica, 1969.
3. Paul, Adrian- Manual de filosofie pentru clasa a XII-a, Bucuresti, editura Didactica si Pedagogica, 1994.
4. Spinoza, Baruch- Etica, Prahova, editura Antet, 1999.
5. Stan, Nicolae- Manual de filosofie pentru clasa a XII-a, Bucuresti, editura Economica Preuniversitara, 2002.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
