Aristotel

Timpurile noastre mai pot sa valorifice doar o parte din vasta opera a stagiristului, dar admiratia noastra pentru el nu se masoara numai sau in primul rand cu exactitatea stiintifica a textului si cu actuali-tatea filozofiei lui. Orice om de cultura moderna elementara stie azi mai mult decat Aristotel, fara ca prin aceasta sa inceteze de-a fi mai departe un anonim si o mediocritate stiintifica in raport cu nivelul contemporan, singurul in drept sa-I fie punct de referinta. Aristotel a fost, insa un un titan al timpului sau si a vorbit omenirii zeci de secole prin gura a mi de invatati de seama, pentru ca in el se gaseau acele daruri si puteri care le-ar fi facut un urias al oricarei epoci in care ar fi trait.

Putine dintre aceste,, daruri si puteri de care vorbim sunt strict si individual,, aristotelice. Cele mai multe sunt comune, pot fi intalnite la multi altii; norocul sau a fost sa le aiba pe toate cele trebuitoare si intr-o perfecta armonie interioara. Formula cristali-zarii lor n-are nimic misterios si elementele care compun sunt cunoscute si stau la indemana oricui ar vrea sa le incerce. Daca nu le are, si le poate construi; elementele geniului aristotelic pot fi procurate fara cheltuieli costisitoare, iar viata lui ne arata toata simplitatea oranduirilor ei arhitectonice. Sa le privim ca pe o harta din care dascalul de geografie da viata semnelor si culorilor.

Aristotel era dotat cu o inteligenta exceptionala-dar inteligenta nu lipseste oamenilor, e destul de frecventa, chiar in ma-sura ei superioara. Mult mai important ni se pare faptul ca inteli-genta aceasta a fost insotita si sprijinita de o dorinta extraordinara de a studia, de a cunoaste, de a-si inchina viata, din frageda tinerete a celor saisprezece anicu care venea din Stagira in Atena, desavarsit in stiinta, in intelepciune etica, in formarea unei cuprinzatoare conceptii filozofice despre lume, care sa-I sintetizeze toate cunostintele, sa-I dea sens vietii si sa-I arate cum poate ajuta pe altii sa fie fericiti in viata. Nici acest de al doilea element- de natura voluntara, afectiva, fiindca implica o optiune si o hotarare-nu pare imposibil de dobandit. Ce-I mai usor, mai placut si mai firesc, cu deosebire la aceasta varsta, decat hotararile mari, planurile spectacu-loase, entuzoasmul si spiritul de jertfa pentru idealurile inalte si generoase? Dar greul cel mare pentru Aristotel venea de abia acum. Avea in fata 20 de ani de studiu la Academie, in care timp distractia I-a fost discutia, odihna I-a fost cercetarea si observarea naturii, iar pasiunea si-a aplicat-o in studierea amanuntita si insu-sirea invataturilor si doctrinelor celor ce au gandit inainte de el. 20 de ani in care,, studiosul si-a ofilit tin eretea muncind staruitor, zi de zi, cu continuitate si fara indurare neavand alta desfatare decat schimbul de idei si societatea placuta a celorlalti filozofi in cadrul symposioanelor randuite.

Dar odata munca din Academie terminata, se pare ca nu e destul. De-abia acum incep cercetarile proprii, noi ...