Administrația școlară

Administratia scolara reprezinta activitatea de conducere executiva a sistemului de invatamant, realizata in mod planificat, pe baza legislatiei in vigoare aplicabila pen tru gestiunea corespunzatoare a resurselor pedagogice existente la nivel central, teritorial si local.

Sarcinile specifice administratiei scolare vizeaza astfel organizarea si valorificarea urmatoarelor categorii de resurse pedagogice: - resurse didactico-materiale ale institutiei scolare (spatiul si timpul scolar, mijloacele de invatamant, arhitectura scolara etc.) - resurse umane ale institutiei (cadrele didactice, elevii etc.) si ale comunitatii e-ducative locale (raporturile cu parintii, cu alti agenti sociali etc.) - resurse financiare, provenite prin distribuirea bugetului central, teritorial si local si prin antrenarea altor surse, interne si externe, de suplimentare si de ajustare a fondurilor necesare; - resurse informationale, preluate din legi, hotarari, ordine, dispozitii, regulamente, norme, instructiuni, previziuni, statistici etc.

Evolutia activitatii de administratie reflecta mutatiile istorice inregistrate in conceptia despre gestiunea resurselor (De Lansheere. Viviane. 1992. pag. 704-711). Administratia traditionala, dezvoltata in secolul XIX, presupune o gestiune artizanala, bazata pe aplicarea integrala si servila a unor reguli care sunt mai mult implicite decat explicite.

Administratia industriala, dezvoltata la inceputul secolului XX, presupune o gestiune a Intreprinderii cu o anumita baza stiintifica de organizare care urmareste cresterea randamentului in munca, realizarea sarcinilor de productie in etape precise, transformarea omului dintr-un simplu executant intr-un om-masina. Administratia umanista, dezvoltata pe fondul elanului democratic al anilor 1930, presupune o gestiune a muncii care angajeaza participarea omului la alegerea obiectivelor si a mijloacelor tehnice adecvate, o transformare a sa dintr-un executant intr-un initiator.

Administratia de tip structuralist, dezvoltata in anii 1950. presupune o gestiune a sistemului bazata pe: definirea operationala a problemelor - elaborarea solutiilor ipotetice - aplicarea solutiilor ipotetice - realizarea actiunilor necesare pentru rezolvarea problemelor - evaluarea rezultatelor.

Acest tip de administratie, desi marcheaza un progres tehnologic evident, are tendinta de a gira mai mult ceea ce exista decat ceea ce ar trebui sa existe (idem, pag. 707). Administratia realizata in sistem deschis, dezvoltata dupa 1960-1970, presupune gestiunea competentelor afirmate individual si in retea in conditii specifice intreprinderilor complexe de tip postindustrial. in acest context decizia se bazeaza nu numai pe rezultatele factuale ale executantilor ci si pe calitatile creative ale initiatorilor (capacitate de comunicare-organizare-flexibilizare-activare in echipa) valabile in conditii de descentralizare si de autonomie functionala.

Specificul administratiei scolare, in ...