Abandon Școlar

A. PREZENTAREA PROBLEMEI:

1. DEFINIREA PROBLEMEI

În contextul actual, guvernul, organismele şi organizaţiile internaţionale consideră educaţia unul dintre cele mai eficiente mijloace de ridicare a standardelor de viaţă, de diminuare şi prevenire a diferitor fenomene cu impact negativ asupra copiilor şi tinerilor (abandon şcolar, corupţie, infracţionalitate juvenilă, delincvenţă, muncă ilegală,) şi de a oferi alternative pentru soluţionarea situaţiilor de criză, ca: sărăcie, excluziune socială, discriminare, acces limitat la informaţie etc. Studii comparative relevante asupra accepţiunii conceptului de "abandon şcolar" în sistemele educaţionale europene şi sistemul educaţional românesc. Din această perspectivă, abandonul şcolar este unul din conceptele care, prin caracteristicile lui cantitative şi calitativ, oferă o imagine mult mai nuanţată asupra definirii, înţelegerii şi operării cu ceea ce experţii domeniului educaţiei numesc "acces la educaţie, participare şi progres şcolar şi social". Din datele de care dispunem, rata anuală a abandonului şcolar se învârte in jurul cifrei de 1%, cu extensii la 45%, diferenţele valorice fiind identificate în funcţie de ciclul şcolar (primar, gimnaziu), de zonele de reşedinţă (urban, rural), de sex (fete, băieţi) de zona geografică (dezavantajate economic şi social. Există extensii ale valorii ratei de abandon sunt sesizabile, mai ales, în rândul copiilor rromi (45% după informaţiile oferite la Conferinţa OSCE din 2001 de la Bucureşti, valori relative datorită absenţei unor datelor primare reale despre această etnie).

Până în prezent, demersurile iniţiate şi realizate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului privind combaterea şi eliminarea progresivă a fenomenului abandonului şcolar au fost structurate şi fundamentate de către Direcţia Generală Invăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale şi Accesul la Educaţie pe următoarele direcţii:

2. ANALIZA FENOMENULUI - din perspectiva accesului la educaţie, participării şi egalităţii de şanse constă în elaborarea unei strategii de programe şi proiecte educative şcolare şi extraşcolare destinate să ridice rata participării şcolare şi să faciliteze integrarea copiilor care au abandonat şcoala.

Domeniul de competenţă:

• respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la drepturile copiilor - elevilor aparţinând categoriilor sociale marginalizate din raţiuni diverse: economice, etnice, confesionale, defavorizate geografic etc. de a participa la instruire instituţională şi educaţie în conformitate cu principiile Constituţiei României, a documentelor programatice în vigoare şi a celor internaţionale la care România este parte;

• elaborarea proiectelor de acte normative privind învăţământul destinat acestor categorii de elevi;

• elaborarea şi monitorizarea programelor sau proiectelor MECT având acest obiectiv;

• punerea în aplicare a convenţiilor de colaborare cu partenerii strategici ai ministerului;

• respectarea prevederilor convenţiilor şi acordurilor semnate de România cu organisme, instituţii internaţionale, în elaborarea şi implementarea activităţilor specifice populaţiei - ţintă.

Răspunde de aplicarea legislaţiei în vigoare, privind accesul egal la educaţie şi învăţământ a categoriilor sus-amintite. Modul de organizare al învăţământului cu această destinaţie:

• reţea, şcolarizare, încadrare;

• crearea bazei de date pentru elaborarea actelor normative specifice acestui tip de învăţământ.

Organizează, coordonează, elaborează şi redactează elemente de strategia formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice din învăţământul cu această destinaţie precum şi metodologia aplicării acestor strategii.

Colaborează cu toate direcţiile generale în probleme ce vizează învăţământul pentru elevii aflaţi în situaţii marginale;ministerele a căror activitate are tangenţă cu problemele sus amintite; instituţii neguvernamentale interne şi externe;agenţi de finanţare interni sau externi; organizaţiile minorităţilor naţionale sau ale societăţii civile interesate de problematica copiilor aflaţi în situaţii de excluziune.

Problematica educaţiei copiilor, elevilor sau tinerilor (grupa de vârstă 15 - 18 ani) care se regăsesc în grupurile populaţionale şcolare dezavantajate sau aflate în situaţii de risc constituie una din "provocările" cu care se confruntă mediile politice, socio-economice, culturale sau civice din România. Din acest punct de vedere, apariţia strategiilor guvernamentale în domeniu, ca documente programatice (Strategia pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Rromilor, Programul Naţional Anti-Sărăcie, acte normative pentru eliminare oricăror forme de discriminare, a rasismului şi xenofobiei, reglementări privind statutul persoanelor care au dobândit statut de refugiat în România etc.) reprezintă suportul normativ pentru elaborarea politicilor educaţionale adecvate şi concretizarea lor prin programe/proiecte iniţiate şi implementate de către ministerul de resort - prin direcţia sa specializată - în parteneriat cu diverse organisme interesate în problematica sus-amintită.

Asigurarea educaţiei de bază şi cea secundară au scopul de:

1. a-i sprijini pe tineri în descoperirea şi valorificarea propriilor disponibilităţi intelectuale, afective şi fizice, necesare fie continuării studiilor, fie integrării armonioase în viaţa societăţii;

2. implementarea noilor educaţii care presupune elaborarea unor strategii pedagogice şi sociale destinate, în mod special, segmentului populaţional care interesează

3. pătrunderea în programele şcolare şi universitare sub forma unor recomandări sau module de studiu independente, difuzate prin sistemele de comunicare moderne: TV, radio, reţele informatice etc.;

4. implicarea educaţiei interculturale în programele educaţionale ca alternative proiectate în diferitele formule pedagogice: module de instruire complementară (formală - nonformală), ghiduri, îndrumări metodologice, lucrări fundamentale despre problemele mari ale lumii contemporane.

În Iaşi, instituţia care se ocupă de problemele sociale este Direcţia de Asistenţă socială. Prin Hotararea Consiliului Judetean Iasi 208/18.12.2003 a fost infiintata Directia de Asistenta Sociala prin unirea celor doua servicii specializate existente respectiv Directia Generala de Asistenta Sociala si Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului Iasi, institutie care a preluat intreaga activitate de protectie sociala la nivelul judetului Iasi, oferind servicii pentru toate categoriile de persoane aflate in dificultate, copii sau adulti.

Directia de Asistenta Sociala s-a reorganizat ca Directie Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului prin Hotararea Consiliului Judetean nr.193/21.12.2004.

3.ELEMENTE CAUZALE ALE ABANDONULUI ŞCOLAR :

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă, mai mulţi copii trăiesc în condiţii precare material şi social. Pe fondul unor erori ale politicilor din perioada socialistă, insuficienţa sistemului de protecţie din prima perioadă a tranziţiei a agravat situaţia.

Relansarea efortului public în domeniul social depinde de resursele financiare disponibile dar şi de construcţia instituţională. O societate incluzivă social pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru copil reprezintă un obiectiv esenţial în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.

Instituţiile publice implicate în protecţia copilului împreună cu organizaţiile neguvernamentale şi chiar cu parteneri economici privaţi au iniţiat în ultima perioadă programe care indică o nouă abordare. Legea protecţiei copilului reprezintă un argument pentru această nouă direcţie.

al.i.cuza