Poetica baladei populare

ÎNTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Înclinaţia spre creaţie şi spre frumos a poporului nostru s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, în toate domeniile şi în cele mai variate forme: în muzică, dans, prelucrarea materialelor, arhitectură, literatură. Cusăturile, broderiile, sculptura în lemn sau piatră, construcţiile, dansul popular şi altele, sunt tot atâtea căi de exprimare a gustului pentru frumos, armonie, eleganţă. De-a lungul timpului, creaţia folclorică, fie ea în versuri sau proză, a cunoscut şi dezvoltat numeroase specii: bocetul, cântecul, stigătura, balada populară, basmul, snoava sau legenda. Folcloristica românească a acordat încă de la începuturile sale atenţia cuvenită epicii noastre populare care reprezintă o importantă valoare prin „oglindirea realistă şi evocarea pitorească a vieţii, a moravurilor, năzuinţelor si luptei maselor populare de-a lungul istoriei” . Folclorul a fost descoperit în secolele XVIII şi XIX de către oamenii de ştiinţă. O categorie folclorică mult discutată este balada. Balada este o specie a genului epic, prin excelenţă declamator. Se evoca astfel fapte istorice sau legendare, întâmplari fantastice Aceasta a atras mult atenţia culegătorilor şi iubitorilor de folclor. Balada poate fi considerată drept una din marile sinteze ale culturii româneşti, ale sufletului poporului român. Motivele pe care le include în structura ei au o largă circulaţie în cultura populară românească şi rezonanţe puternice în cultura naţională. Această deschidere largă a poemului, caracterul lui cuprinzător în ce priveşte valorile pe care le subsumează, presupune o mare complexitate a semnificaţiilor, amplificată de existenţa unui număr mare de variante, cu deosebiri de structură şi substanţă. Prin tot ce au mai specific, creaţiile populare reprezintă sinteza experienţei de viaţă a românilor, răspunsul pe care, în sensibilitatea sa, omul simplu l-a dat de-a lungul timpului problemelor fundamentale ale existenţei. Aceste răspunsuri s-au concretizat în teme şi motive ca: bucuria vieţii şi a dorinţelor împlinite, zbuciumul iubirii, devotamentul în prietenie, durerea pierderii celor dragi, simţul nesupunerii şi răzvrătirea în faţa nedreptăţii.

Una din cele mai studiate părţi ale foolclorului rămâne a fi balada, acest gen fiind studiat sub mai multe aspecte. Aprofundarea acestor aspecte, precum şi relevarea unor noi căi de cercetare a baladei sub aspect poetic constituie probleme de neamînat ale folcloristicii actuale. Deschiderile metodologice din ultimul timp sînt legate de abordarea complexă a fenomenului analizat, bazată pe întreaga informaţie asupra temei acumulată pînă acum. Textele care au fost colectate şi depozitate în arhive în ultimele decenii, parţial publicate, necesită demersuri în vederea sistematizării şi clasificării lor, fapt ce ar contribui la facilitarea cercetărilor viitoare şi reflectarea veridică a domeniului investigat.

Scopul şi obiectivele de cercetare. Abordarea genului baladei populare prin prisma poeticii implică reevaluarea cercetărilor de pînă acum – a numeroaselor culegeri apărute de-a lungul timpului (în volume, în periodice) şi a studiilor referitoare la diversele aspecte ale acestei categorii folclorice. Se va ajunge, astfel, la o mai exactă cunoaştere a stadiului actual de cercetare şi, prin urmare, la o mai clară idee privind imperativele studierii de mai departe agenului epic.

Istoricul preocupărilor legate debaladă, structura şi morfologia sa, naraţiunea textului, examinarea particularităţilor de limbă şi stil,melodie – sînt cîteva dintre

obiectivele studiului. Se impune, de asemenea, relevarea unor aspecte definitorii pentru descîntec: precizarea terminologiei lui, conturarea semnificaţiei locului, timpului, a condiţiilor; a simbolismului numerelor, culorilor; a condiţiilor de transmitere a a baladei de la o generaţie la alta. Cercetarea este întregită de observarea nemijlocită a particularităţilor subiectului păstoresc în balada populară şi a particularităţilor porticii la abordarea lui .Prezentă şi astăzi în medii folclorice preponderent rurale, balada solicită o investigare aprofundată, bazată pe criterii actuale de cercetare.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. În lucrarea de faţă au fost abordate noi aspecte privind poetica baladei populare, în special a celora cu subiecte păstoreşti.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Sistematizareamaterialelor teoretice referitoare la acestdomeniu a permis expunerea unei viziuni clare asupra nivelului la care a ajuns cercetarea şi orientarea ei spre noile sarcini ce se impun.

Investigaţiile viitoare necesită utilizarea complexului de date în integritatea lor, exigenţă ce poate fi atinsă doar în urma elaborării unor tipologii bazate pe criterii moderne de abordare, precum şi a unor baze de date virtuale, accesibile cercetătorilor de pretutindeni. Materialul factologic şi concluziile lucrării pot fi utilizate în, la cursurile speciale de creaţie populară, la orele de literatură şi folclor în licee, la elaborarea studiilor de etnologie.

Principiile şi metodele de cercetare se bazează pe utilizarea creatoare a perspectivelor propuse de studiul sistemic, structural, semiotic şi textualist. În funcţie de necesităţi, s-a recurs la variate metode şi modalităţi de investigare: istorico-funcţională, comparatistă, filologică, socio-filozofică, tipologică, fenomenologică, naratologică.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării se constituie din studii mai vechi şi mai noi care sunt recunoscute şi apreciate. Ele aparţin cercetătorilor G. Călinescu, E.Junghietu, T.Colac ş.a.

Structura. Teza este compusă structural din întroducere, trei capitole, concluzie şi bibliografie.

CAPITOLUL I

BALADA POPULARĂ. ASPECTE INTERPRETATIVE

§1. Evoluţia noţiunii de baladă

„Balada este cântecul povestitor de ascultare, cântec prin excelenţă eroic şi amplu, despre acţiuni vitejesti sau senzationale cu personaje în desfaşurarea vie a unui subiect adecvat” .

„Noi zicem cântece iar nu versuri, nu poezii, pentru ca poporul nostru, toată poezia a carei temă corespunde simţului sş imaginaţiunii lui care adică e scoasă din din inima lui, trebuie să o cânte, iar altminterea nici că o primeşte, o dă uitărei” ( citat după V. Alecsandri)

„ Balada se cântă,sau mai bine, se zice. Zicerea aceasta e o recitare melodică. Putem spune că partea de cântec întovărăşeşte partea de poezie, o recheamă în minte – căci altfel omul nu e în stare de a da nimic – o întretine, şi călăuzind pe zicător, o adauge si o preschimbă însă, prin căldura creatoare care-l cuprinde pe acesta încetul cu încetul”.