Pacea - iluzie sau realitate

Cu Razboi cu Troia nu se face, Jean Giraudoux nu isi propune sa schimbe mitul acestui razboi, ci sa arate si o alta fateta a sa. Opera apare intr-o perioada in care acest mit este bine cunoscut de catre cititori si odata instaurata istoria, Giraudoux doreste sa o rescrie, adaugandu-i propria contributie. Acest lucru este vizibil inca din titlu. In pofida negatiei plina de subtilitate, auditoriul stie cu certitudine ca destinul trebuie sa se implineasca: razboiul cu Troia s-a desfasurat in trecut, cu siguranta va avea loc si acum. Trebuie sa se afle doar si prin ce mijloace.

Piesa incepe intr-o atmosfera tensionata, desi se doreste preintampinarea pacii. Pe o terasa a palatului lui Priam, regele Troiei, Andromaca, sotia lui Hector, poarta o discutie cu Casandra, cumnata ei, pe tema razboiului. Va fi din nou razboi? Andromaca se arata foarte increzatoare in pace, dar Casandra o impacienteaza, afirmand ca destinul nu poate fi oprit. Conversatia este intrerupta de intoarcerea acasa a lui Hector, dupa un razboi din care acesta iesise victorios. Odata razboiul incheiat, pacea pare sa devina o realitate, dar ideea este anulata imediat de Andromaca, care spune: ,,Razboiul se afla in Troia, Hector! El te-a intampinat la porti" . In absenta lui Hector, in cetate se declansase un nou conflict: Paris o rapise pe frumoasa Elena, sotia lui Menalaos, iar grecii acum o cereau inapoi. Pentru a solutiona aceasta situatie, Troia se imparte in doua tabere- prima este alcatuita din partizanii razboiului, condusi de poetul Democos, care atrag de partea lor pasiunile nationaliste si care incearca sa declanseze conflictul: ,,Lasitatea inseamna a nu prefera oricarei morti moartea pentru tara ta" . Contra lor sun pacifistii care doresc sa evite razboiul cu orice pret. Cel mai determinat dintre acestia este Hector, fiul mai mare al regelui Troiei, care ia hotararea de a face totul pentru a asigura pacea si reuseste sa-i convinga pe troieni sa inchida, intr-un final, ,,portile razboiului".

Actiunea devine linistita, Elena urmand sa fie incredintata emisarului grec Oiax si ambasadorului Ulise. Insa iarasi apare o noua provocare. Oiax, un grec brutal, incearca sa-l ofenseze pe Hector, dandu-i o palma, in speranta ca acesta va declara razboi, dar reactia este opusa - Hector ii suprima gestul, nerecunoscand acest act in fata lui Democos si a celorlalti. Hector are mai apoi o intrevedere cu Ulise, ambasadorul Greciei, iar cele doua oficialitati, in ciuda iminentei razboiului care se simtea din ce in ce mai coplesitor asemenea unei fatalitati, ei ajung la o negociere care ar trebui sa evite conflictul. Dar tensiunile exacerbeaza, deoarece Democos agita multimea pentru a-si atinge scopul: ,,Ce-nseamna lasitatea asta? Le-o dai pe Elena? Troieni, la arme! Suntem tradati...Adunati-va!...Si cantecul vostru de razboi e gata! Ascultati-l !" . Vazandu-si eforturile de pace amenintate de acest fanatic, Hector il omoara pentru a-l face sa taca. Inca o data conflictul pare evitat. Dar inainte de a muri, Democos il acuza pe grecul Oiax ca fiind asasinul sau si cere razbunare. Replica finala a lui Hector cu privire la razboiul cu grecii desfiinteaza orice idee de pace: ,,Se va face" . Tot in finalul piesei, vom descoperi si absurditatea acestui razboi - pe Elena, motivul pentru care se declanseaza acest conflict, o vom gasi in momentul in care se trage cortina, in bratele lui Troilus, un troian oarecare.

Declansatorii conflictului se vor regasi pe tot parcursul operei, autorul recurgand la ironie si situatii comice pentru a le ilustra. Regasim si un personaj emblematic pentru acest subiect, care se numeste ,,Pacea". Acesta va fi doar o iluzie, neputand fi observat de ceilalti, cu exceptia Elenei. Un alt aspect ce trebuie mentionat pentru a putea defini aceasta stare este si interventia zeilor. Iris este trimis in Troia pentru a comunica poporului vointa zeilor. Vom putea observa si de aceasta data doua opinii care se confrunta: Afrodita considera ca iubirea primeaza (,,va interzice amandurora, Hector si Ulise, sa-l despartiti pe Paris de Elena. Altfel, va fi razboi." ), in timp ce Pallas afirma ca ,,ratiunea este legea lumii (...) Si va porunceste, tie, Hector, si tie, Ulise, s-o despartiti pe Elena de Parisul asta cu carlionti" . Insa ceea ce frapeaza este discursul lui Jupiter, unde vom regasi culmea diplomatiei: ,,El lasa deci in seama lui Hector si a lui Ulise ca sa-i desparta pe Elena de Paris,fara sa-i desparta totusi(...). Iar ei sa faca asa ca sa nu fie razboi" .

Tratand un subiect tragic, Giraudoux nu doreste prin opera sa sa urmeze si rigorile tragediei. In Razboi cu Troia nu se face el va imbina caracteristicile celor doua specii, ale comediei si ale tragediei, insa fara a schimba tonalitatea piesei. Numeroase scene intru totul amuzante alterneaza cu altele patetice, deoarece acestea au rolul, in acelasi timp, de a destinde spectatorii, dar si de a mentine contrastele. Adesea, cele care se opun sunt caracterele personajelor, iar din confruntarea lor se naste comicul.

Pacea, o certitudine la inceputul piesei, va deveni doar o utopie. Iar razboinicul, abia intors acasa, va reveni pe campul de lupta, pentru a putea implini destinul unui popor. In cele din urma, razboiul cu Troia se va face.