Despre Eminescu s-a spus indeajuns insa nu s-a spus destul incat sa nu mai prezinte interes. Bogat in idei si sentimente, poetul este insa nemultumit de intunecimea vietii si de dezamagirile suferite, si de aceea incearca prin scris sa dezvaluie si sa convina de frumusetea vietii si a iubirii. Poet al neamului, complet, original si totusi prea simplu, Eminescu a imbogatit ca nimeni altul cu forme noi de vers limba noastra, arta noastra poetica, si a reusit sa puna in valoare aspecte ale limbii noastre mai vechi si aproape uitate. Bunaoara, in poemul ,,Oda(in metru antic)", el foloseste o calitate a limbii mai putin utilizata: cantitatea silabelor, adica lungimea si scurtimea lor, ceea ce da poeziei o muzicalitate deosebita.
Studiind metrica antica, Eminescu a compus poezii originale cu ritmuri echivalente; rod al initierii sale in prozodia latina sunt creatiile in metru antic, un bun exemplu fiind ,,Oda(in metru antic)". Poezie a maturitatii artistice depline, Oda este publicata in 1883, in editia princeps realizata de Titu Maiorescu.
Spre deosebire de poeziile din tinerete bazate pe tema iubirii, acum constructia se abstractizeaza, vizionarismul romantic este abandonat, Oda intrand in perioada marilor antume.
Titlul este sugestiv, concentrand toate semnificatiile simbolice si filosofice ale textului; structural, datorita dispunerii timpurilor verbale, poezia infatiseaza un ciclu existential complet, in patru secvente poetice: atitudinea contemplativa din trecut (strofa I), intalnirea cu experienta fundamentala (strofa II), prezentul trairii (strofele III si IV), proiectia in viitor si ruga(strofa V).
Trecerea prin momente cruciale marcheaza o existenta umana; primele doua strofe sunt elocvente in acest sens: constiinta varstei de aur a tineretii, cand moartea, departe de om, pare inexistenta: ,,Nu credeam sa-nvat a muri vrodata/ Pururi tanar, infasurat in manta-mi,/ Ochii mei naltam visatori la steaua/ Singuratatii."
Primul vers, ,,Nu credeam sa-nvat a muri vrodata", sintetizeaza atitudinea fundamentala a poemului prin structura si semnificatie. Verbele folosite, ,,a crede", ,,a invata" si ,,a muri" sunt semnificative, intrucat redau intregul ciclu existential: forma de imperfect a verbului ,,a crede", credeam, nu doar plaseaza in trecut si in mitic, ci reprezinta simbolic inocenta, varsta tineretii si a naivitatii. Conjunctivul prezent ,,sa invat" plaseaza in prezent, exprimand maturitatea, iar infinitivul ,,a muri" implica moartea, dar automat si viitorul, fiind alaturi de adverbul ,,vrodata". Un singur vers contine intreaga existenta umana, reda viziunea asupra vietii a poetului si atitudinea eului liric privind apartenenta la ordinea cosmica.
Inversiunea ,,pururi tanar" sugereaza credinta in eternitate a eului liric, gandit ca eternitate demiurgica. Aceasta idee este subliniata o data in plus de sintagma ,,steaua singuratatii", ce ascunde setea de absolut, de ascensiune, de evolutie, dar si apolinicul.
Atitudinea contemplativa ,,Ochii mei naltam visator la steaua/ Singuratatii" este de natura romantica iar timpul evocarii - imperfectul - proiecteaza naratiunea in ,,illo tempore".
O legatura cu mitologia este facuta de poet in versul al doilea, cand face referire la manta cu care este infasurat; in lumea mitologiei, mantia reprezinta ,,haina nepasarii
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.