Introducere în lingvistică - Recenzie

Profesorul E Coseriu s-a nascut la 21 iulie 1921 in satul Mihaileni, judetul Balti. A urmat scoala din satul natal, apoi Liceul "Ion Creanga" din Balti. In 1939 este student la Facultatea de Litere si de Filozofie a Universitatii din Iasi. Savantul a intrat in istorie ca fondator al lingvisticii integrale, care abordeaza limbajul uman in toata profunzimea lui.

Aceasta carte a profesorului Eugenio Coseriu a fost pu?blicata pentru prima data in 1951*. Dupa 30 de ani ea isi pastreaza intreaga sa valoare, fapt singular in epoca noastra, inclinata spre improvizatii si spre rectificarile sau eliminarile rezultate drept consecinta. Ceea ce a fost bine conceput si bine facut isi mentine vigoarea pe parcursul anilor. Este cazul acestei opere. De aceea, Centrul de Lingvistica Hispanica o reediteaza acum, ca marturie a valabilitatii doctrinei lin?gvistice expuse de Eugenio Coseriu in tineretea sa deja ma?tura de atunci. Este o doctrina esentiala, in multe cazuri amplificata si precizata de catre autor in stralucitele sale lucrari posterioare.

[Ciudad de Mexico, 1983]

Structurata pe noua capitole, cartea prezinta lucrurile cele mai elementare ale stiintei limbajului, depasindu-si cu mult menirea initiala, aceea de a servi drept suport de lucru introductiv pentru studentii moldoveni.

Primul capitol, dupa cum anunta si titlul, Obiectul lingvisticii, autorul denumeste obiectul, domeniul si limi?tele stiintei cercetate, in speta lingvistica. Astfel, stiinta care studiaza limbajul este lingvistica generala sau asa cum o denumeste Coseriu, filosofia limbajului iar limba reprezinta orice sistem de semne simbolice folosite pentru intercomunicarea sociala, adica orice sistem de semne care serveste pentru a exprima si comunica idei si sentimente sau continuturi ale constiintei.

Intitulat Limbajul, in cel de-al doilea capitol sunt prezentate caracteristicile limbajului articulat si conceptele de ,,semn" si ,,simbol". Semnul este un ,,in?strument" care serveste la redarea unei idei, a unui concept sau a unui sentiment, cu care semnul insusi nu co?incide: instrument care evoca un concept in virtutea unei ,,conventii" si in conformitate cu o traditie determinata, insa care nu are cu conceptul evocat nici o relatie necesara de tip cauza-efect ori invers. Semnele limbajului uman au intotdeauna valoare simbolica de aceea putem spune ca lingvistica se ocupa in primul rand de limbajul articulat, mai apoi de celelalte sisteme care doar il reproduc pe acesta (gesturi, sistemul international de semnalizare etc ).

In Actul lingvistic autorul face un scurt istoric al conceptului, poate cel mai impor?tant al lingvisticii moderne dar si cel mai complex. Porind de la Humboldt , Saussure(care era un pozitivist) si ajungand pana la Vossler

(care era un idealist) a stabilit distinctia indispensabila intre limba si act lingvistic. Astfel, limbajul este o deprindere, un act individual si social. Limbile dispar pentru ca dispare si comunitatea care le vorbeste sau deoarece aceasta comu?nitate le paraseste pentru a adopta alta limba; de obicei insa limbile ,,evolueaza", adica se modifica istoriceste, ca toate functiile sociale.

In capitolul dedicat limbii se face o scurta prezentare a conceptului, aceasta reprezentand ansamblul actelor lingvistice practic identice ale unei comunitati de indivizi, un sistem de izoglose stabilit conventional, care insumeaza ceea ce este comun expresiilor unei comunitati sau chiar si unui singur individ in epoci diferite, ea manifestandu-se si ca ansamblu de acte lingvistice comune virtuale: in constiinta fiecaruia dintre noi exista limba ca sistem, ca model, si acelasi model exista, de asemenea, desi nu in forma total identica, la celelalte persoane care apartin comunitatii noastre. Se face o caracterizare a limbii dupa caracterul national, comun, literar si diferentierea intre dialect (sistemul de izoglose al unei regiuni, delimitat pe baza unor criterii pur conventionale) si limbi speciale(vorbirile caracteristice unor grupuri sociale sau profesionale, precum si limbajele tehnice).

In Realitatea limbajului prezinta caracterul social al limbii(limbajul este un fenomen ce implica participarea a cel putin doua persoane, fiind forma fundamentala a activitatii noastre cog?native) si evolutia