Civilizația arabă după 1945 - ideologie și extremism - cultură și civilizație islamică

Ι Asia -leagan al civilizatiei arabe.

1. Etimologia

Denumirea continentului este foarte veche. Numele lui este derivat probabil din asirianul asu care inseamna « rasarit », iar el a fost folosit la inceput de vechii greci pentru a desemna regiunea aflata la est de tara lor.Dupa unele aprecieri, acest nume l-a primit initial campia din jurul Efesului, dar a fost extinsa in Anatolia de astazi si apoi a primit denumirea intregului continent

2. Pozitia geografica.

Din punctul de vedere al pozitiei geografice, Asia este asezata aproape in intregime in emisfera nordica, patrunzand insa prin arhipelagul indonezian dincolo de Ecuator pana la 1°16´ latitudine sudica in insula Roti, iar latitudinea nordica de 79°14´ in capul Celiuskin din Rusia. Pe longitudine, Asia este asezata intre 26° longitudine vestica in capul Baba din Anatolia si 169°40´ longitudine estica in capul Dejnev din Peninsula Ciucilor(apartine Rusiei). Distantele dintre punctele extreme sunt de circa 7 800 km de la nord la sud si de circa 10 000 km de la vest la est.

Asia este inconjurata din trei parti de apele oceanului planetar, in nord-vest limita fiind oarecum conventionala pe linia Muntilor Urali, fluviul Ural, Marea Caspica. Muntii Caucaz reprezinta limita care o separa de Europa si cu care formeaza o singura masa de uscat numita Eurasia. Pana in 1869 Asia era legata prin istmul Suez de Africa, dand unitate deplina Lumii Vechi.

In nord, Asia este scaldata de apele marilor componente Oceanului Arctic- marile Kara, Laptev, Siberiei de Est, Ciucilor, in est de apele Oceanului Pacific- marile Bering, Ohotsk, Japoniei, Chinei de Est si Chinei de Sud, in sud-est de marile care fac legatura dintre oceanele Pacific si Indian- marile Timor, Arafura si Banda, iar in sud de Oceanul Indian-prin Marea Arabiei, Golful Persic, Golful Aden si Marea Rosie. In vest, pe o scurta portiune este scaldata de apele marilor Mediterana, Egee, Marmara si Marea Neagra.

3. Relieful.

Asia are un relief in general inalt, avand punctul cel mai inalt de pe Terra in varful Chomolungma-8 848 m din masivul Everest al Muntilor Himalaya, dar si punctul cel mai coborat al scoartei terestre, in zona Marii Moarte, cu -395m sub oceanul planetar. Podisurile sunt unitatea de relief cea mai raspandita(44,6% din suprafata Asiei), muntii detin 29,2%, iar campiile reprezinta 26,2% din intreaga suprafata.

Distributia acestor unitati este legata de evolutia geologica a Asiei. Unitatile de podis si partial cele de campie sunt legate de scuturile(platformele) precambriene care in timp au fost sudate intre ele prin intermediul orogenezelor, din Paleozoic(caledonice si hercinice) si Mezozoic, dar mai ales a celor tertiare, sincrone cu cele alpine din Europa. In urma acestor ultime miscari orogenice a rezultat unul din cele mai lungi sisteme muntoase de pe Terra, care porneste din sudul Marii Negre si tine pana in arhipelagul indonezian. Orogeneza tertiara a unit platformele precambriene din nord, siberiana si chineza, completate cu formatiuni mai noi(paleozoice si mezozoice), cu cele din sud, platformele araba si indiana(desprinse din vechiul continent Gondwana). Sistemul muntos de varsta tertiara, cu inaltimile cele mai mari in partea sa centrala(Muntii Himalaya si Karakorum), prezinta trei noduri orografice puternice in care se intalnesc si din care pornesc lanturi muntoase ce cuprind intre ele vechi structuri de platforma, azi podisuri cu dimensiuni considerabile. Astfel, in vestul continentului se afla nodul orografic al Armeniei in care se intalnesc lanturile muntoase ale Muntilor Pontici, Taurus si Antitaurus, ce inchid intre ele Podisul Anatoliei. Din nodul orografic al Armeniei pornesc spre sud-est pe de o parte Muntii Zagros, continuati de Muntii Makran si Suleiman, iar pe de alta parte Muntii Elburs, continuati de Muntii Kopet Dag si Hindukush. Intre aceste doua lanturi muntoase se afla podisul intins arid al Iranului. Din Pamir se desprind spre sud-est lanturile muntilor Karakorum si Himalaya, iar spre est lanturile muntilor Kun Lun, Altin Tag si Nan San.Aceste doua impresionante lanturi montane inchid intre ele cel mai mare si cel mai inalt podis de pe Glob- Tibetul. In sud-estul acestui podis apare al treilea nod orografic din care se desprind Muntii Arakan Yoma si Cordiliera Anamitica, care strabat peninsula Indochina si cuprind intre ele, in Thailanda si Laos, o zona de platouri. In continuare, acest sistem muntos urias pornit de la tarmul marii Negre se desfasoara in arhipelagul indonezian si filipinez. Acest sector, continuat spre nord de muntii din arhipelagul japonez, peninsula Kamceatka si Extremul Orient rus, cuprinde unii din cei mai tineri munti din Asia, si cunoaste o intensa activitate vulcanica si seismica, fiind situat in arealul « Cercului de Foc al Pacificului ».

Podisurile sunt dispuse in interiorul lanturilor montane alpine-Tibet, Iran, Anatolia, Korat etc. In partea centrala a continentului se desfasoara o serie de podisuri, mai mari fiind Podisul Gobi(cca 2 milioane km²) cu aspect depresionar. In sudul continentului se desfasoara Podisul Arabiei in Peninsula Arabia si Podisul Dekkan in Peninsula India(intre Ghatii de Est si de Vest).

Campiile ocupa pozitii periferice in cadrul continentului, cele mai mari fiind in vest si nord-vest-Campia Siberiei de Vest si Campia Turanului. O alta mare campie este Marea Campie a Chinei de Nord, formata pe fluviul Huanghe si Huaihe, continuata spre nord-est cu campia Dunbei. O a doua forma de campii este cea a campiilor dezvoltate in sudul muntilor tertiari, la contactul acestora cu vechile scuturi(arab si indian). Este vorba de Campia Mesopotamiei, drenata de Tigru si Eufrat, si de Campia Indogangetica, drenata de Indus la vest si de Gange si Brahmaputra la est. Campii de mai mica intindere sunt cele din bazinele tectonice, campiile din Peninsula Indochina cu o mare extensie in zona de varsare a fluviilor Mekong, Menam si Salween.

4.Clima.

Este una variata, de la cea ecuatoriala in arhipelagul indonezian pana la cea polara din insulele arctice si nordul continentului. Desfasurarea normala latitudinala este modificata de prezenta marii arii montane mediane si de interactiunea, pe fondul extensiei mari a continentului, a maselor de aer arctic, polar, cu cele tropicale. Deasupra Asiei, in partea centrala si nordica, in anotimpul rece se instaleaza un centru de ridicata presiune a carui influenta se extinde si spre vest(in Europa) , iar vara se instaleaza o minima barica, mai pronuntata in Podisul Iranului si pe cursul inferior al Indusului.Aceste doua regiuni barice orienteaza circulatia din si spre Oceanul Indian. Vara masele mai umede formate deasupra oceanului, se indreapta spre continent, provocand ploile musonice din India si Indochina. Local se intalneste un climat subecuatorial(in arhipelagul indonezian si in insula Timor), un climat mediteranean cu ploi de iarna suficiente in Asia de sud-vest in zona Levantului. Specifice Asiei sunt climatele arid si musonic. Climatul arid, cu nuante termice si pluviale extreme in zonele interioare ale Arabiei, imbraca mai multe nuante : rece in zona podisului inalt al Tibetului, temperat in Siberia si tropical in Peninsula Arabia, nord-vestul Indiei-Desertul Thar,apoi in Iran si in sudul Afganistanului. Climatul musonic prezinta si el mai multe tipuri : unul tropical in India si sudul Japoniei precum si unul temperat in Extremul Orient rus, partial Japonia si Peninsula Coreea.