Antiaritmicele

Medicamentele antiaritmice sunt substate capabile sa opreasca o artimie cardiaca. In afara antiaritmicelor in tratamentul aritmiilor supraventriculare se pot utiliza de asemenea medicamente digitalice care insa nu opresc aritmia ci, prin cresterea functiei de frana a jonctiunii atrio-ventriculare, scad frecventa ventriculara desi aritmia se mantine (a se vedea medicamente digitalice).

Antiaritmicele actioneaza prin influentarea activitatii electrice a fibrei miocardice caracterizata prin aparitia periodica a unor potentiate de actiune Potentialul de actiune debuteaza cu o depolarizare rapida a fibrei miocardice care genereaza sistola inimii, numita depolarizare rapida sistolica sau faza 0 a potentialului de actiune Dupa aceasta depolarizare rapida urmeaza repolaritarea care se produce in 3 faze, o repolarizare rapida si de scurta durata numita faza 1, urmata de o perioada in care potentialul fibrei miocardice se mantine relativ constant numita faza 2 sau de platou si, in final, o noua repolarizare rapida numita faza 3, care aduce potentialul fibrei miocardice la valorile dinaintea debutului fazei 0. Intre doua astfel de depolarizari potentialul fibrei miocardice de lucru se mantine constant. La nivelul fibrelor miocardice dotate cu automatism propriu, din nodul sinusal si nodul atrio-ventricular, in repaus libra miocardica se depolarizeaza lent pana cand potentialul fibrei miocardice atinge o valoare capabila sa declanseze un nou potential de actiune Aceasta depolarizare lenta care se produce in diastola este numita faza 4 sau depolarizare lenta diastolica.