Certificarea, Marcajul Conformității, Acreditarea, Auditul calității

1. Certificarea

In planul mondializarii pietelor, al diversificarii si innoirii ofertei de marfuri, precum si sub impactul dezvoltarii rapide a stiintei si tehnicii, facilitata de progresele inregistrate in toate domeniile, pe fondul cresterii exigentelor clientilor si ale societatii, calitatea produselor si serviciilor s-a impus ca factor determinant al competitivitatii.

Siguranta si calitatea produselor devin prioritati majore in toata lumea. Aceste atribute devin factori cheie in diferentierea produselor. Desi exista standarde si norme nationale si internationale care ajuta produsul sa se mentina la un anumit nivel, sunt necesare si semnale directe, vizibile, care sa fie transmise consumatorilor. Comercializarea produselor in spatiul Comunitatii Europene este conditionata de aplicarea marcajului CE. Pentru a se putea aplica marcajul CE, pe fiecare categorie de produse, exista o directiva europeana sau regulament european, care detaliaza cerintele ce trebuiesc indeplinite de produse care se vor a fi comercializate in spatiul european. Un produs poate face obiectul mai multor directive sau regulamente europene, atunci el trebuie sa indeplineasca cerintele din toate reglementarile aplicabile.

Întrucât eficacitatea oricărei aplicații a examinărilor nedistructive (END) depinde de capabilitățile persoanelor care realizează examinarea sau răspund de aceasta, a fost elaborată o procedură pentru a pune la dispoziție un mijloc de evaluare și de documentare a competenței personalului ale cărui sarcini cer o cunoaștere teoretică și practică adecvată a examinărilor nedistructive pe care le realizează, specifică, supervizează, supraveghează sau evaluează.

Atunci când certificarea personalului END este cerută în standarde de produs, reglementări, coduri sau specificații, este importantă certificarea acestui personal în conformitate cu acest standard internațional.

Atunci când în legislație, în standard sau în comanda de certificare a personalului END nu există nicio cerință, le revine angajatorilor unui astfel de personal să decidă modul în care trebuie să se asigure că acesta este suficient de competent pentru a se achita de obligațiile sale. Astfel, ei pot angaja personal deja certificat sau își pot mobiliza propria experiență pentru a se asigura că angajatul lor are competența necesară. În acest ultim caz, un angajator prudent va utiliza fără nicio îndoială acest standard internațional ca un document de referință.

Standardul SR EN ISO 9712:2013 specifică cerințe pentru principiile de calificare și certificare a personalului care efectuează examinări nedistructive (END) industriale. Sistemul specificat în acest standard internațional poate fi aplicat și altor metode END sau unor tehnici noi din cadrul unei metode END stabilite, cu condiția să existe o schemă completă de certificare și metoda sau tehnica să fie acoperită de standarde internaționale, regionale sau naționale sau ca noua metodă sau tehnică să fi fost demonstrată ca fiind eficace spre satisfacția organismului de certificare.

Certificarea acoperă competența într-una sau în mai multe din următoarele metode:

a) examinarea prin emisie acustică;

b) examinarea prin curenți turbionari;

c) examinarea prin termografie cu radiații infraroșii;

d) verificarea etanșeității (încercările hidraulice de presiune fiind excluse);

e) examinarea magnetoscopică (cu pulberi magnetice și prin flux magnetic de scăpări);

f) examinarea cu lichide penetrante;

g) examinarea radiografică;

h) verificarea tensiunilor cu traductor tensometric;

i) examinarea cu ultrasunete;

j) examinarea vizuală (sunt excluse examinările vizuale directe cu ochiul liber și cele efectuate în

timpul aplicării altei metode END).

Sistemul de certificare, care trebuie controlat și administrat de către organismul de certificare (cu ajutorul organismelor de calificare autorizate, dacă este necesar) cuprinde toate procedurile necesare pentru a demonstra calificarea unei persoane pentru a realiza sarcini referitoare la o metodă END specifică și un produs sau un sector industrial specific, conducând la certificarea competenței sale.

1.1.Certificarea conformității în Uniunea Europeană

Tratatul de la Roma (1958) de constituire și amendamentele din 1987 la Actul unic european stabilesc liniile directoare ale Uniunii în vederea realizării pieții interioare cu circulația liberă a mărfurilor și serviciilor. În acest sens, Tratatul impune apropierea dispozițiilor legislative ale membrilor Uniunii privind funcționarea pieței comune. Din această dispoziție decurg directivele de armonizare tehnică ale Uniunii. Documentul fundamental privind abordarea globală în materie de evaluare a conformității este Rezoluția Consiliului Comunităților Europene din 1989. Această “abordare globală” are drept scop menținerea încrederii reciproce între statele membre și crearea încrederii în activitatea producătorului și în organismele de certificare și acreditare.

Câteva din principiile fundamentale ale rezoluției sunt:

- asigurarea unei abordări coerente în legislația comunitară a fazelor procesului de evaluare a conformității, a criteriilor de desemnare și certificare a organismelor care intervin în proceduri și utilizarea mărcii C.E.;

- utilizarea generalizată a standardelor europene privind asigurarea calității (EN 29000), crearea de sisteme de acreditare, aplicarea de tehnici de intercomparare;

- promovarea de acorduri de recunoaștere reciprocă în materie de certificare și încercări în interiorul Uniunii și cu terțe țări.

Potrivit ideii de dereglementare din legislația comunitară, în domeniul certificării de conformitate este dominantă tendința ca performanțele și caracteristicile de calitate să nu fie impuse din afară, ci ele să rămână exclusiv în competența producătorului care, însă, este obligat să declare onest aceste performanțe și caracteristici.

Trebuie, totuși, respectate cerințele esențiale prevăzute în directivele sau standardele europene obligatorii. Între aceste cerințe esențiale, obligatorii, se găsesc cele privind protecția sănătății și a mediului.

Pe lângă directivele comunitare, și o serie de alte documente internaționale stau la baza certificării de conformitate. Așa sunt, de exemplu, normele emise de CODEX Alimentarius Comission, organ comun al WHO - FAO.

Procedurile de certificare a conformității ale Uniunii Europene sunt modulate pe diferite faze ale evaluării între care controlul intern, fabricație, examinare de tip, conformitate cu tipul, asigurare calitate completă. Organele care intervin în certificarea sistemelor de calitate sunt private, acreditate de organisme naționale și reunite în rețeaua EQNET, creată în 1990.

- https://conspecte.com/Expertiza-Merceologica/certificarea-calitatii.html

- https://anmcs.gov.ro/web/acreditarea-spitalelor/acreditarea-pe-intelesul-tuturor/

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Auditul_calit%C4%83%C8%9Bii

- https://standardizare.wordpress.com/2013/02/27/sr-en-iso-97122013-examinari-nedistructive-calificarea-si-certificarea-personalului-pentru-examinari-nedistructive-armonizat-cu-directiva-europeana-d-9723ce-echipamente-sub-presiune/

- https://www.srac.ro/ro/certificare-produs

- https://www.pardoselicopii.ro/wp-content/uploads/2017/12/marcajul-ce.pdf

- https://isogoldconsult.ro/2019/08/11/cum-puteti-obtine-marcajul-ce/