Placa de rețea

Din punct de vedere al conectarii la retea, placa de interfata pentru retea( NIC - Network Interface Card) este unul dintre cele mai importante dispozitive ale calculatoarelor personale. Fiecare calculator din retea are nevoie de o astfel de placa, deoarece ea este ceea care asigura conectarea dintre calculator si mediul fizic al retelei. Un calculator IBM PC necesita, in mod normal adaugarea unei placi de interfata pentru retea. In majoritatea cazurilor, calculatoarele Apple mai noi, cum ar fi iMac, prezinta din fabricatie o placa de interfata pentru reteaua Ethernet.

Realizare

Denumita si adaptor LAN, ea se monteaza intr-un slot de extensie (PCI) al placii de baza avind un port prin care se realizeaza conectarea in retea a computerului. Similar altor dispozitive hardware, cartela de retea are nevoie de un driver prin care sa poata fi controlata. in cazul in care cartela este plug&play, resursele sint configurate in mod automat simplificindu-se instalarea. in general, orice cartela de retea indeplineste urmatoarele functii: pregateste datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu, transmite datele, controleaza fluxul datelor de la PC la mediul de transmisie. Prin retea datele circula in serie (un bit o data), in timp ce in interiorul calculatorului circula in paralel (16, 32 sau 64 biti o data, in functie de bus-ul sistemului). Prin urmare, cartela de retea trebuie sa converteasca datele care circula in interiorul PC-ului in format serial.

Pentru a functiona, fiecare NIC necesita o intrerupere (IRQ - Inter rupt Request Line), o adresa I/O si o adresa de memorie. intreruperea o puteti asocia unei resurse prin care procesorul si celelalte componente ale PC-ului isi acorda atentie unele altora. Unele din aceste intreruperi sint atribuite anumitor dispozitive chiar daca acestea nu au fost inca instalate fizic in calculator (de exemplu, LPT2 pentru o a doua imprimanta). In cazul placilor de retea, atribuirea unei intreruperi depinde de numarul intreruperii disponibile pe calculator si de numarul intreruperii prin care placa de retea a fost proiectata sa acceseze sistemul. Daca intreruperea pe care este proiectata sa lucreze placa de retea este ocupata de alt dispozitiv, trabuie rezolvat conflictul care apare reconfigurind cartela sa lucreze pe alta intrerupere.

Adresa de memorie (Memory I/O Address) va contine informatii despre zona de memorie pe care respectivul dispozitiv si sistemul de operare o vor folosi pentru a-si transmite date. Intervalul uzual de adrese pe care o placa de retea il foloseste este 0x240-0x360. O parte dintre aceste adrese sint deja atribuite unor dispozitive. De exemplu, adresa 0x278 este folosita de cel de al doilea port paralel, iar 0x378, de primul. Cartelele de sunet pot folosi 0x220, iar drive-urile CDROM pot folosi 0x300.

Configurare

Configurarea unei placi de retea se face cu ajutorul sistemului de operare.

Primul pas in acest sens ar fi instalarea de program driver pentru a facilita comunicarea intre placa de retea si sistemul de operare. Pasul urmator ar fi configurarea placii de retea si a tipului de conexiune intre sistemul de calcul si retea.

Exista doua tipuri de atribuire a adreselor: atribuire static si atribuire dinamica.

Pentru o configurare statica se atribuie manual urmatoarele adrese:

- Adresa de IP

- Adresa de Subnet Mask

- Adresa de Gateway

- Adresa de DNS

Providerii folosesc insa si conexiune DHCP, adica adresele sunt setate automat de catre server pentru fiecare NIC existent in retea, atribuirea facandu-se in functie de adresa de MAC a fiecarei placi de retea.

Echipamente de retea

O retea are in alcatuirea sa o serie de componente elementare care asigura buna ei functionare, precum si integrarea sa in cadrul altor retele. in mare, componentele unei retele ar fi: hub, placi de retea (NIC), switch, router, bridge, gateway.

Scopul placii de retea este de a realiza conexiunea dintre un calculator si o retea locala la care acesta este conectat. Placa de retea reprezinta legatura fizica dintre cablul de retea si magistrala interna a sistemului. Exista trei variante de placi disponibile pe piata: 8-bit, 16-bit si 32-bit. Cu cat este mai mare numarul de biti pe care se face transferul de date, cu atat viteza de transmisie suportata de placa de retea este mai mare. Majoritatea placilor din acest moment suporta transfer de 10/100Mbps, viteza de transmisie fiind determinata automat in functie de capabilitatile placii de retea de la celalalt capat al conexiunii.

Prin retea datele circula in serie (un bit o data), in timp ce in interiorul calculatorului circula in paralel (16, 32 sau 64 biti o data, in functie de bus-ul sistemului). Deci, placa de retea trebuie sa converteasca datele care circula in interiorul calculatorului in format serial. Pentru a functiona, fiecare placa de retea necesita o intrerupere (IRQ - Interrupt Request Line), o adresa I/O si o adresa de memorie. intreruperea se poate asocia unei resurse prin care procesorul si celelalte componente ale calculatorului isi acorda atentie unele altora. Unele din aceste intreruperi sunt atribuite anumitor dispozitive chiar daca acestea nu au fost inca instalate fizic in calculator (de exemplu, LPT2 pentru o a doua imprimanta). in cazul placilor de retea, atribuirea unei intreruperi depinde de numarul intreruperii disponibile pe calculator si de numarul intreruperii prin care placa de retea a fost proiectata sa acceseze sistemul. Daca intreruperea pe care este proiectata sa lucreze placa de retea este ocupata de alt dispozitiv, trebuie rezolvat conflictul care apare reconfigurand placa pentru a lucra pe alta intrerupere.

Adresa de memorie (Memory I/O Address) va contine informatii despre zona de memorie pe care respectivul dispozitiv si sistemul de operare o vor folosi pentru a-si transmite date. Intervalul uzual de adrese pe care o placa de retea il foloseste este 0x240-0x360. O parte dintre aceste adrese sunt deja atribuite unor dispozitive. De exemplu, adresa 0x278 este folosita de cel de al doilea port paralel, iar