Internetul, Societatea și Globalizarea

În secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic si social în acelasi timp a fost aparitia Internetului. În domeniul Stiintei si Tehnologiei Informatiei, mari evenimente tehnologice cu importante consecinte sociale au fost descoperirea tranzistorului, a circuitului integrat si a calculatorului electronic. Internetul nu este numai un fenomen tehnologic, ci si unul social, prin participarea utilizatorilor, din ce în ce mai numerosi, la structurarea lui actuala. Dezvoltarea Internetului a depins evident de tehnologie, dar în egala masura de factori sociali care s-au îmbinat cu factorii tehnologici pentru ca Internetul sa ajunga ceea ce a devenit astazi. Odata instaurat în fibrele societatii, Inter¬ne¬tul a produs si produce consecinte noi pentru societate. Cel mai important dintre acestea este procesul de globalizare despre care afirmam:

În esenta societatea informationala este societatea care se bazeaza pe Internet. De asemenea, globalizarea este, […], o consecinta, cu prioritate a Internetului. Atunci se poate spune ca globalizarea este un fenomen specific societatii informationale.[…]

Datorita legaturii dintre societatea informationala si globalizare, ceea ce îndreptateste afirmatia globalizarea este o consecinta fireasca a societatii informationale, întrucât societatea informationala se dovedeste a fi un proces care nu mai poate fi oprit, globalizarea este si ea un proces inevitabil.'

Deoarece Internetul a fost si rezultatul unei interactiuni sociale, dintre specialisti, institutii, state si un extrem de mare numar de utilizatori din întreaga lume, si numai în acest context el a fost posibil, ca o inventie tehnologica si sociala, numai în acest context el a capatat forma sa de astazi, este normal sa gândim ca si globalizarea, ca efect al Internetului sa ia forma la care sa participe toti participantii la globalizare. Aceasta este lectia Internetului, care s-a dovedit un mare succes în istoria tehnologica si sociala a omenirii, aratând si calea pe care trebuie s-o urmeze procesul de globalizare, aceea a participarii tuturor în moduri care urmeaza a fi generate în mare masura de utilizatorii globalizarii. Ca si Internetul, globalizarea nu va putea fi strict ierarhica pentru a fi o reusita a omenirii. Daca Internetul nu este ierarhic, nici globalizarea, în mod firesc, nu va putea fi ierarhica, asigurându-se, ca si în cazul Internetului, forme de coordonare generala care sa stabileasca reguli de comportament acceptate de toti, ceea ce ar putea fi posibil numai într-o societate a cunoasterii si poate a constiintei. Faptul ca au aparut doua forme de

atitudini politice intelectuale, Davos si Porto Alegre, dar si o a treia forma prin proteste de strada fata de globalizare, arata ca procesul de globalizare nu si-a gasit echilibrul si drumul firesc, desi el este propulsat de cresterea Internetului si a utilizarii sale în viata economica, culturala si sociala a globului.

Comutarea pachetelor de date

Protoistoria Internetului începe cu inventarea transmiterii informatiei pe liniile de telecomunicatie, radio, sateliti, prin comutarea pachetelor de date (packet switching).

Comutarea pachetelor de date si tot ceea ce a urmat de aici înainte pâna la Internet a fost opera culturii stiintifice si tehnologice occidentale. Comutarea de pachete a fost inventata simultan, independent, de Paul Baran (Rand Corporation) în SUA si Donald Davies (National Physical Laboratory-NPL) în Anglia, în anii 1964-1965. Donald Davies a introdus termenul de ‘packet switching’ pentru tehnologia divizarii unui mesaj în pachete de date de lungime standard transmise printr-o retea de noduri-calculatoare electronice, fiecare pachet purtând la începutul lui datele de serviciu necesare pentru a ajunge la destinatie si a fi încadrat în ordinea necesara mesajului întreg.